ICCJ. Decizia nr. 5773/2004. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 8 octombrie 2004, petentul B.P.D. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii nr. 3036 din 28 septembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a declinat competența de soluționare a recursului declarat de pârâta SC N.B.H. SA Iași împotriva deciziei nr. 1298 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Iași, în favoarea Curții de Apel Iași.
Motivându-și contestația petentul invocă vicii de procedură la termenul de 18 mai 2004, în sensul că în mod greșit a fost citată SC Z. SA Iași care nu avea nici o legătură în cauză și a solicitat un termen pentru a lua cunoștință de proces, fapt ce a determinat amânarea nejustificată a dosarului.
Ceea ce nemulțumește pe petent este faptul că instanța nu a respins cererea de amânare pe care ar fi putut-o respinge pentru lipsa calității procesuale pasive.
Din dosarul nr. 3865/2003 al înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că s-a formulat recurs de către SC N.B.H. SA Iași împotriva deciziei civile nr. 1298 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Iași.
Având în vedere art. 299 din O.U.G. nr. 58/2003, recursul a fost înaintat spre soluționare înaltei Curți de Casație și Justiție.
Ca urmare a modificărilor produse cu ocazia adoptării ca Lege a O.U.G. nr. 58/2003, respectiv prin Legea nr. 195/2004, judecata recursului împotriva hotărârii Tribunalului Iași revenea din nou în competența Curții de Apel Iași motiv pentru care înalta Curte de Casație și Justiție și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel Iași prin încheierea nr. 3036 din 28 septembrie 2004.
Contestația petentului împotriva acestei din urmă hotărâri este inadmisibilă neîncadrându-se în nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 317 și art. 318 C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare.
Astfel, procedura de citare, cu partea care a formulat contestația a fost legal îndeplinită, petentul având termen în cunoștință și el nu este îndreptățit să invoce vicii de procedură cu o altă parte din proces.
Deși nu reprezintă nici un motiv legal de contestație în anulare, nemulțumirea petentului legată de citarea și respectiv acordarea unui termen pentru SC Z. SA este nejustificată întrucât prin acțiunea inițială înregistrată la Judecătoria Iași, petentul, în calitate de reclamant a chemat în judecată și pe pârâta SC A. SA Iași care și-a schimbat denumirea în SC Z. SA Iași.
Fiind parte la judecata la fond, chiar dacă acțiunea a fost respinsă față de această parte ca lipsită de calitate procesuală pasivă, și apoi citată la apel pe tot parcursul procesului și comunicându-i-se hotărârea din apel era legal să fie citată la recurs și putea, în baza art. 156 C. proc. civ., să solicite un termen pentru lipsă de apărare.
Cu ocazia declinării competenței, instanța a aplicat dispozițiile art. II alin. (1) și (3) din Legea nr. 195/2004 și nu a încălcat dispozițiile de ordine publică privitoare la competență.
Instanța de recurs nu a judecat recursul ci a declinat judecarea acestuia în favoarea instanței nou competente potrivit noilor reglementări neomițând nici o apărare.
Hotărârea de declinare nu este nici rezultatul unei greșeli materiale conform art. 318 C. proc. civ., astfel că nu se regăsește nici una din ipotezele legii pentru admiterea contestației în anulare, atât condițiile generale cât și cele speciale ale contestației în anulare nefiind întrunite în cauză.
Petentul însuși determină temporizarea soluționării recursului de instanța competentă promovând prezenta contestație fără a verifica în prealabil dacă acțiunea sa îndeplinește condițiile prevăzute de lege.
S-a respins ca inadmisibilă contestația petentului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5774/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5748/2004. Comercial → |
|---|
