ICCJ. Decizia nr. 921/2004. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.921/2004
Dosar nr. 1033/2003
Şedinţa publică din 10 martie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.P.A.P.S. a solicitat, prin acţiune, obligarea SC A.M.T. SRL Piteşti la executarea investiţiei în sumă de 2.581.750.000 lei, aşa cum s-a stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 244 din 12 mai 1998, la plata de daune cominatorii, precum şi la plata de penalităţi în sumă de 774.252.000 lei pentru neexecutarea contractului.
Tribunalul Argeş, secţia comercială, prin sentinţa nr. 167 din 8 februarie 2000, a respins acţiunea, cu motivarea că obiectivele de investiţii, în sumă de 2.581.750.000 lei, au fost realizate la data de 3 august 1998, realizare în raport cu care celelalte pretenţii pentru daune cominatorii şi penalităţi solicitate pentru neexecutare s-au apreciat ca nefondate.
Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, care, prin Decizia nr. 423 din 27 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta A.P.A.P.S. Bucureşti.
În urma memoriului adresat Parchetului General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie de A.P.A.P.S. Bucureşti, Procurorul General a exercitat calea extraordinară de atac a recursului în anulare împotriva hotărârilor mai sus menţionate pentru motive de nelegalitate.
În esenţă, Procurorul General a constatat, în urma analizei actelor dosarului, că nu există probe certe din care să rezulte că pârâta, cumpărătoare a pachetului de acţiuni, a făcut investiţiile la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare.
Procurorul General a mai constatat că există contradicţie între procesele-verbale nr. 865 din 21 iulie 1998 şi 21 din 29 ianuarie 1999, în legătură cu efectuarea investiţiei şi valoarea acesteia, iar adresa nr. 2 din 4 ianuarie 1999, semnată de Preşedintele Consiliului de Administraţie confirmă faptul că nu s-a efectuat investiţia la care s-a obligat societatea prin contract, că utilajele aduse pentru investiţii, second hand, sunt depozitate în incinta societăţii SC T.R. SA.
Întrucât actele aflate la dosar sunt contradictorii, Procurorul General a solicitat casarea hotărârilor pronunţate de cele două instanţe şi trimiterea cauzei pentru rejudecare în vederea completării probelor din care să rezulte fără dubiu că investiţia s-a efectuat conform contractului.
Intimata, prin întâmpinare, a invocat excepţia tardivităţii recursului în anulare, excepţie care a fost respinsă, întrucât de la data când sentinţa a devenit irevocabilă nu a fost depăşit termenul de un an prevăzut de art. 330 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
Intimata a invocat, pe cale de excepţie, lipsa condiţiilor prevăzute de art. 330 pct. 2 C. proc. civ. pentru promovarea acestei căi extraordinare de atac, întrucât, în opinia sa, nu s-a produs o încălcare esenţială a legii, care să determine soluţionarea greşită pe fond a cauzei. Mai mult, a susţinut în continuare intimata, instanţa de fond a administrat toate probele pe care le-a considerat necesare pentru stabilirea adevărului şi nu a considerat util cauzei, în conformitate cu art. 202 C. proc. civ., să cunoască părerea unor specialişti în legătură cu efectuarea investiţiei.
Recursul în anulare urmează să fie admis pentru următoarele considerente:
1. În legătură cu încălcarea esenţială a legii trebuie reţinut că, în speţă, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 24/1998 a fost încheiat de părţile în proces în baza HG nr. 55/1998 şi a Legii nr. 44/1998, aplicabilă privatizării societăţilor comerciale cu capital de stat şi că urmărirea executării obligaţiilor de către părţile implicate, depăşesc limitele unei simple convenţii în care analiza respectării obligaţiilor stipulate se circumscriu voinţei părţilor. Problema privatizării nu se opreşte la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, ci la urmărirea executării acestuia în conformitate cu cerinţele actelor normative citate chiar de părţi în preambulul contractului datorită implicaţiilor economice şi sociale ale acestor operaţiuni.
Aşadar, în materia privatizării, neefectuarea investiţiilor la care s-a obligat cumpărătorul constituie o încălcare esenţială a legii, iar faptul că există contradicţii în ce priveşte afirmarea efectuării acestora nu creează certitudinea corectei soluţionări a cauzei pe fond.
2. Din analiza clauzelor contractului rezultă obligaţia cumpărătorului, potrivit art. 7.8, 7.9, de a efectua o investiţie de 2.581.750.000 lei, precum şi sancţiunea stabilită în raport cu suma neinvestită până la sfârşitul perioadei de 6 luni.
Valoarea investiţiei, trebuia atestată printr-un certificat emis de cenzori de la data întocmirii balanţei de verificare (31 decembrie 1998) din cuprinsul căruia trebuia să rezulte documentaţia explicativă a lucrărilor executate.
Comisia de cenzori a SC T.R. SA Piteşti, prin procesul-verbal nr. 865 din 21 iulie 1998, atestă primirea unor utilaje menţionate într-un tabel ca fiind investiţie realizată conform contractului, pentru ca apoi, la 29 ianuarie 1998 , prin procesul-verbal nr. 21 să ateste faptul că utilajele au fost aduse în custodia societăţii, valoarea acestora fiind sub cea stabilită prin contract ca investiţie.
Un alt aspect care este în contradicţie cu afirmaţia privind efectuarea investiţiei la care s-a obligat cumpărătorul, care nu a fost observat de cele două instanţe, este înregistrarea utilajelor atestate ca fiind investiţie în îndeplinirea obligaţiei din contract în evidenţa contabilă „valori materiale primite în custodie", or, realizarea investiţiei, presupunea punerea lor în funcţiune şi nu păstrarea în custodie.
Faţă de aceste date contradictorii, care rezultă din înscrisurile examinate, este evident că nu s-a stabilit cu certitudine dacă a fost îndeplinită obligaţia de realizare a investiţiei, de aceea se impune casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea dosarului Tribunalului Argeş, pentru completarea probelor, cu o expertiză tehnică contabilă, care să verifice dacă, din punct de vedere faptic şi scriptic, au fost realizate investiţiile asumate de cumpărător.
În consecinţă, recursul se va admite în sensul dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepţia de tardivitate a recursului formulat de intimata-pârâtă SC A.M.T. SRL Piteşti.
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează sentinţa civilă nr. 167/C din 8 februarie 2002 a Tribunalului Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi Decizia nr. 423/R-C din 27 mai 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza pentru rejudecarea în fond la Tribunalul Argeş.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 922/2004. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 917/2004. Comercial → |
|---|
