ICCJ. Decizia nr. 1027/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1027/2005
Dosar nr. 8891/2004
Şedinţa publică din 16 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 14028, pronunţată la data de 7 noiembrie 2003, în dosarul nr. 6270/2003, secţia a VI-a comercială a Tribunalului Bucureşti a respins, ca prematură, acţiunea formulată de reclamanta, R.A.A.P.P.S., prin sucursala pentru A.Î.F.I., prin care a solicitat ca pârâta, R.P.C. să fie obligată să-i plătească suma de 348.630.928 lei, reprezentând „debit neachitat".
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a depus la dosar confirmarea primirii de către pârâtă a textului concilierii şi actelor doveditoare anexate, conform art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., înlăturând apărarea acesteia în sensul că evocatele dispoziţii legale au fost respectate prin înmânarea adresei nr. 6103 din 1 septembrie 2002 numitei C.S., cu motivarea că această persoană nu este angajata pârâtei.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei hotărâri a fost respins, ca nefondat, de secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia comercială nr. 170, pronunţată la data de 29 aprilie 2004, în dosarul nr. 53/2004, reţinându-se corecta aplicare a dispoziţiilor art. 7201 C. proc. civ. de către instanţa de fond, în lipsa dovezii că reclamantul a încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă înainte de introducerea cererii de chemare în judecată.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs apelanta reclamantă invocând ca temei de drept al cererii sale dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în principal, că instanţa de apel a pronunţat Decizia atacată cu interpretarea şi aplicarea greşită a art. 7201 alin. (2) C. proc. civ., având în vedre că invitaţia la conciliere a fost semnată de C.S., persoana însărcinată cu primirea corespondenţei pârâtei.
Recursul este nefondat.
Astfel, redactarea imperativă a dispoziţiilor art. 7201 alin. (1) C. proc. civ. impun, ca obligatorie, realizarea procedurii de conciliere directă a reclamantului cu cealaltă parte, fiind necesară, potrivit alin. (2) al acestui text legal, dovada primirii comunicării şi actelor doveditoare pe care se sprijină pretenţiile reclamantului, oricare ar fi modalitatea aleasă, dintre cele prevăzute de lege, pentru comunicarea acestora.
Cum semnarea adresei nr. 6103 din 11 septembrie 2002 de către C.S., în condiţiile în care nu a fost înlăturată dovada că aceasta nu figura printre angajaţii pârâtei, nu a deţinut şi nu deţine nici o funcţie în R.P.C. Ideea Europeană, nu valorează confirmare de primire a convocării sale la conciliere directă de către reclamantă, este de observat că instanţa de apel a apreciat, cu justeţe, că în cauză nu sunt întrunite cerinţele prevăzute, imperativ, de evocatele texte legale pentru realizarea acestei proceduri.
Aşa fiind, constatând neîndeplinirea, în speţă, a cerinţelor prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât instanţa de control judiciar prin Decizia pronunţată a interpretat şi aplicat, corect, prevederile art. 7201 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Curtea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva acestei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta R.A.A.P.P.S., prin sucursala S.A.F.I. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 170 din 29 aprilie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 16 februarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1011/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 968/2005. Comercial → |
|---|
