ICCJ. Decizia nr. 1072/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1072/2005
Dosar nr. 11196/2004
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea comercială înregistrată la 22 octombrie 2003 reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta SC G.C. SRL Cluj Napoca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate că în urma dizolvării societăţii pârâte a fost declanşată procedura de lichidare, să fie numit lichidator în procedura de lichidare a debitoarei, să se dispună înscrierea reclamantei în tabelul creditorilor cu suma de 941.729 lei, să fie obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5472 din 16 decembrie 2003, Tribunalul Cluj respinge acţiunea reclamantei SC A.C. SA Cluj Napoca.
Pentru a decide astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că numirea lichidatorilor pentru societăţile comerciale cu răspundere limitată în procedura lichidării administrative prevăzută de Legea nr. 31/1990 este atributul exclusiv al asociaţilor şi că în speţă, reclamanta nu a făcut dovada refuzului asociaţilor de numire a lichidatorului sau neîntrunirii cvorumului de vot al acestora în acest sens.
Împotriva soluţiei menţionate a declarat apel reclamanta solicitând desfiinţarea sentinţei şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Criticile formulate de apelantă vizează încălcarea prevederilor art. 125 alin. (2), (4) şi (5) C. proc. civ., prin nerespectarea principiului contradictorialităţii şi al rolului activ instanţa nepunând în discuţia părţilor probarea unui fapt negativ şi neluând în considerare pasivitatea asociaţilor şi a administratorilor, neexercitându-şi astfel rolul activ în aflarea adevărului în cauză. Mai critică apelanta trimiterea la un text din Legea nr. 31/1990 străin cauzei, respectiv art. 228, care nu precizează procedura de lichidare aplicabilă în situaţia în care societatea a fost dizolvată, astfel că, apreciază apelanta, trebuia să se aplice dreptul comun în materie de lichidare, respectiv prevederile Legii nr. 64/1995, în speţă dizolvarea fiind solicitată de creditori.
Prin Decizia civilă nr. 480 din 29 septembrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins apelul.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută ca o omisiune în exercitarea rolului activ faptul că instanţa de fond nu a avut în vedere pasivitatea părţii adverse de a se prezenta în instanţă deşi a fost legal citată şi că a examinat cauza în raport cu normele juridice invocate prin acţiune şi cu probaţiunea administrată de reclamantă.
A mai reţinut instanţa de apel că în mod corect instanţa de fond a constatat incidenţa în cauză a prevederilor art. 224, 246 şi 255 din Legea nr. 31/1990 fiind vorba de o dizolvare şi lichidare administrativă şi nu de o procedură de reorganizare judiciară sau de faliment şi, în acest sens, a verificat dacă în speţă sunt întrunite condiţiile cerute de lege constatând că nu s-a făcut dovada refuzului şi a neîntrunirii cvorumului de vot al asociaţilor, dovadă neprodusă, de altfel, nici în apel.
Nemulţumită de Decizia Curţii de Apel Cluj, reclamanta a formulat recurs solicitând modificarea în totalitate a deciziei nr. 480/2004 ca netemeinică şi nelegală şi, pe cale de consecinţă, admiterea apelului şi a acţiunii aşa cum a fost formulată, trimiterea cauzei spre continuarea procedurii de lichidare a pârâtei la Tribunalul Cluj şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de litigiu.
Întemeindu-şi susţinerile pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., ale art. 3 din Legea nr. 314/2001 modificat prin OUG nr. 181/2001 aprobată prin Legea nr. 428/2002, ale art. 100 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 republicată, recurenta reia criticile formulate în apel, arătând că în speţă finalizarea procedurii de lichidare fiind solicitată de către un creditor, reclamanta recurentă, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 31/1990, întrucât Legea nr. 314/2001 nu indică aplicabilitatea prevederilor acesteia, în materia lichidării, ci menţionează că atunci când recursul împotriva încheierii prin care se dispune dizolvarea este înaintat de creditor, se declanşează lichidarea ca procedură colectivă contencioasă şi nu administrativă, Legea nr. 31/1990 conferind calitate procesuală activă administratorilor sau asociaţilor societăţii şi nu creditorilor.
Mai arată recurenta că a solicitat în scris celor doi asociaţi ai societăţii intimate să-i comunice dacă au numit un lichidator şi care sunt datele de identificare ale acestuia menţionând că va considera tăcerea lor ca un răspuns negativ, şi că asociaţii nu au dat nici un răspuns, actele prezentate instanţei de apel în acest sens nefiind luate în considerare, aceasta apreciind greşit că nu s-a făcut dovada refuzului asociaţilor şi a neîntrunirii cvorumului de vot.
Recursul promovat de reclamantă nu este fondat, din examinarea actelor de la dosar rezultând că nici una din criticile formulate de recurentă nu poate fi primită, urmând a se reţine că Decizia recurată este temeinică şi dată cu corecta aplicare a legii.
Din verificarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea reţine că prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie 2001 a judecătorilor delegaţi la O.R.C. Cluj s-a constatat dizolvarea de drept a intimatei în temeiul Legii nr. 314/2001, pentru nemajorarea în termen a capitalului social la nivelul minim legal, iar prin Decizia nr. 1503 din 11 decembrie 2001, Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă prin care aceasta solicitase numirea unui lichidator care să efectueze procedura de lichidare a debitoarei SC G.C. SRL, care prin sentinţa 5788 din 27 mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca fusese obligată la plata către reclamanta SC A.C. SA Cluj a sumei de 857.935 lei cu titlu de preţ şi 83.798 lei cheltuieli de judecată, reţinând că potrivit art. 5 din Legea nr. 314/2001 lichidarea societăţilor comerciale a căror dizolvare de drept a fost constatată, conform art. 2 din această lege, trebuie realizată în cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a menţionatei legi, din economia dispoziţiilor legale invocate nerezultând că desemnarea lichidatorului în vederea lichidării şi repartizării patrimoniului social al persoanei juridice în cauză revine competenţei tribunalului şi nu judecătorului delegat la O.R.C. care a constatat dizolvarea de drept.
Mai rezultă de asemenea că recurentei reclamante i s-a recunoscut calitatea de creditoare faţă de intimată prin sentinţa nr. 5788 pronunţată la 27 mai 1998 de Judecătoria Cluj Napoca, adică înainte ca judecătorul delegat la O.R.C. Cluj să constate dizolvarea de drept a societăţii intimate prin încheierea nr. 3047 din 23 octombrie 2001 afişată la 24 octombrie 2001 şi că recursul la această încheiere a fost promovat de reclamantă la 7 noiembrie 2001, precum şi că reclamanta nu a probat că ar fi fost în curs o procedură de lichidare a patrimoniului intimatei debitoare dizolvate; recursul reclamantei fiind respins nu sunt incidente prevederile art. 3 alin. (6) din Legea nr. 314/2001, ci ale art. 4 alin. (1), în speţă nefiind incidente nici dispoziţiile art. 5 alin. (4), conform cărora „radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societăţi comerciale cu datorii .." faţă de creditorii cu care, au litigii aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, deoarece reclamanta invocă o sentinţă pronunţată anterior declanşării procedurii Legii nr. 314/2001 menţionată, respectiv la 27 mai 1998.
În recursul de faţă pe care-l examinăm recurenta nefăcând dovada că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de Legea nr. 64/1995, pentru declanşarea procedurii falimentului şi pentru desemnarea unui lichidator în condiţiile acestei proceduri şi cum nici dispoziţiile Legii nr. 314/2001 nu sunt incidente aşa cum am arătat, iar recurenta nu a probat nici că în actul constitutiv al societăţii debitoare dizolvate de drept se prevede modul de numire al lichidatorului, în cauză sunt incidente dispoziţiile dreptului comun în materie reprezentate de Legea nr. 31/1990, a căror aplicare a fost corect reţinută de instanţa de apel.
Cum recurenta nu a probat că adresele de solicitare a numelui lichidatorului eventual desemnat au fost primite de către asociaţii societăţii dizolvate, în mod corect a reţinut instanţa de apel că recurenta nu a dovedit că asociaţii societăţii intimate au refuzat să desemneze un lichidator sau că nu s-a putut întruni cvorumul necesar pentru o astfel de desemnare.
Cu această suplimentare de motivare se reţine că în mod justificat Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia recurată a respins ca nefondat apelul reclamantei şi, în consecinţă şi recursul formulat de aceasta urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A.C. SA Cluj Napoca, împotriva deciziei nr. 480 din 29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1034/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1098/2005. Comercial → |
|---|
