ICCJ. Decizia nr. 1033/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 1033/2005
Dosar nr. 2026/2002
Şedinţa publică din 17 februarie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Satu Mare, reclamanta B.G. a chemat în judecată A.P.A.P.S., solicitând să se dispună anularea parţială a licitaţiei fondului de acţiuni gestionat de F.P.S. direcţia Maramureş la SC C. SA, consemnat în procesul verbal din 21 decembrie 2000, prin excluderea din capitalul social reflectat în valoarea acţiunilor vândute a suprafeţei de 4622 mp teren, reprezentând 144.132.000 lei inexistentă în patrimoniul societăţii dar cuprinsă în evaluare, a suprafeţei de 98.994 mp teren, reprezentând 3.217.440.000 lei vândută de societate până la data adjudecării dar cuprinsă la valoarea de înregistrare a capitalului social, a suprafeţelor de 34.416 mă teren, reprezentând 979.677.000 lei vândută de societate după data adjudecării acţiunilor la 29 decembrie 2000, diminuarea capitalului propriu al societăţii şi a activului real al acesteia cu obligaţii neplătite la bugetul de stat în valoare de 3.747.414.000 lei necuprinsă în certificatul de sarcini fiscale pe care F.P.S. era obligat să-l anexeze dosarului de prezentare şi diminuarea corespunzătoare a preţului tranzacţiei cuprins în cauza 5.2 a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de reclamantă cu F.P.S. şi SC C. SA, cu 3.261.167.600 lei, reprezentând diferenţa în minus în activul net faţă de cel prezentat în dosarul de ofertă în raport de care se reduce valoarea reală a celor 703.518 acţiuni cumpărate de reclamantă de la 12.500 lei/ bucată la 7.467 lei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 249 din 30 aprilie 2001 Tribunalul Satu Mare a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale invocată de intimata A.P.A.P.S. şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii comerciale în favoarea Curţii de Apel Cluj, pentru soluţionarea în fond a litigiului, soluţie rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 158 din 20 august 2001 a Curţii de Apel Oradea, prin care a fost ca nefondat respins recursul promovat de reclamantă.
La 13 martie 2002 reclamanta formulează o precizare de acţiune prin care solicită reducerea capitalului social proporţional cu valoarea terenurilor înstrăinate între momentul obţinerii caietului de sarcini şi perfectarea contractului şi obligarea pârâtei la modificarea capitalului social reflectat în contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a diminuării capitalului.
La acelaşi termen de judecată, SC C. SA ale cărei acţiuni au fost vândute în cadrul procesului de privatizare a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei A.P.A.P.S.
Prin sentinţa civilă nr. 231 din 21 iunie 2002, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtei formulată de intervenienta SC C. SA.
Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că nu se poate reţine existenţa unui viciu de consimţământ la încheierea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, neexistând nici un motiv întemeiat pentru anularea parţială a licitaţiei care s-a desfăşurat cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, reclamanta cunoscând din actele bilanţului simplificat ca SC C. SA avea la 30 septembrie 2000 datorii totale de 7.905.777.000 lei garantate cu active ipotecate, terenuri şi construcţii, în favoarea creditorilor şi putând ea însăşi să solicite efectuarea unei expertize proprii înainte de participarea la licitaţie, facultate pe care reclamanta nu a fructificat-o.
A reţinut instanţa de asemenea, că preţul de 12.500 lei pe acţiune a fost oferit de reclamanta însăşi fiind cel mai bun preţ oferit de cei doi participanţi la licitaţie, conducând la câştigarea licitaţiei de către reclamantă şi constituind un element al contractului de vânzare-cumpărare acceptat de ambele părţi contractante.
A mai susţinut instanţa că reducerea capitalului social solicitată de reclamantă este o operaţie de competenţa adunării generale extraordinare a societăţii pe acţiuni care se adoptă printr-o hotărâre a acesteia luată cu respectarea art. 115 din Legea 31/1990, cu majoritatea voturilor acţionarilor şi căreia instanţa nu se poate substitui.
Nemulţumită de soluţia Curţii de Apel Cluj, reclamanta a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia în baza art. 312 C. proc. civ. şi raportat la art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., modificarea sentinţei nr. 231 din 12 iunie 2002 şi admiterea acţiunii sale.
În motivarea recursului, reclamanta reia argumentele invocate la fond şi susţine fără a încadra situaţia de fapt în motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., pe care sunt întemeiate, că instanţa fondului nu ar fi fost competentă să soluţioneze cauza, apreciind recurenta că în speţă competenţa materială revine tribunalului şi nu curţii de apel întrucât acţiunea promovată nu are în vedere acte încheiate în procesul de privatizare, de vânzare-cumpărare de acţiuni, iar dacă s-ar reţine opţiunea de a alege între competenţele alternative ce-i stau la dispoziţie. Mai susţine recurenta că instanţa de fond a reţinut greşit că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 860 (probabil 960) C. civ. şi că nu a apreciat corect actele dosarului care probează dolul pârâtei la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, aceasta ascunzând reclamantei situaţia reală a societăţii supuse privatizării.
La 13 mai 2004 recurenta formulează o cerere precizatoare prin care arată că solicită diminuarea corespunzătoare a preţului de adjudecare a pachetului majoritar de acţiuni de la SC C. SA cu suma de circa 3.261.167.000 lei, reprezentând contravaloarea activelor înstrăinate de A.P.A.P.S. anterior ţinerii licitaţiei şi nu anularea parţială a licitaţiei, cum greşit s-a menţionat; mai solicită şi efectuarea unei expertize contabile privind conţinutul dosarului de prezentare oferit de A.P.A.P.S. Satu Mare adjudecătorului licitaţiei pentru cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC C. SA, precizând şi obiectivele acestei expertize.
Asupra recursului de faţă, din verificarea acelor şi lucrărilor dosarului, Curtea reţine că nici una din criticile formulate de recurentă nu poate fi reţinută şi, drept consecinţă, recursul formulat aceasta nu este fondat, Decizia recurată fiind temeinică, dată cu corecta aplicare a legii şi pe baza examinării tuturor probelor administrate şi a tuturor mijloacelor de apărare avansate.
Astfel, instanţa de fond reţine corect că prin sentinţa nr. 249 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Satu Mare, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 158 din 20 august 2001 a Curţii de Apel Oradea, privind respingerea recursului formulat de aceeaşi reclamantă B.G., s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi teritoriale invocată de intimata A.P.A.P.S. (în prezent A.V.A.S.), Tribunalul Satu Mare declinându-şi competenţa de soluţionare în fond a acţiunii comerciale în cauză în favoarea Curţii de Apel Cluj, reţinând întemeiat că în baza pct. 3.44 – 3.47 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr. 450/1999, raportat la art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 99/1999, coroborat cu art. 43 alin. (3) din lege şi pct. 2.15 din Norme, litigiul de faţă intră în categoria celor privind procesul de privatizare a unei societăţi comerciale, contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni fiind încheiat de F.P.S., competenţa materială revine Curţii de apel, iar competenţa teritorială revine Curţii de Apel Cluj, conform art. 3 şi 10 pct. 4 C. proc. civ., contractul menţionat fiind semnat la sediul pârâtei din Cluj.
Se reţine aşadar că sentinţa recurată a fost pronunţată de instanţa competentă teritorial şi material, problema fiind soluţionată printr-o hotărâre irevocabilă, astfel încât, critica recurentei nu poate fi primită.
Recurenta critică sentinţa Curţii de Apel Cluj şi pentru că nu s-a reţinut dolul la semnarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, examinându-se insuficient de atent situaţia de fapt înfăţişată de recurenta-reclamantă şi actele de la dosar.
Nici această critică nu poate fi acceptată, instanţa analizând atent toate actele dosarului şi reţinând corect că reclamanta nu a făcut dovada afirmaţiilor sale, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în vicierii consimţământului prin dol.
Se reţine în acest sens că în anexa nr. 1 la contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni din 29 decembrie 2000 încheiat între F.P.S. (azi A.V.A.S.) şi recurenta şi semnat de către aceştia, la punctul 5 se precizează că societatea avea la data de 30 septembrie 2000 datorii în sumă de 7.905.777.000 lei din care 6.510.721.000 lei restanţe. Se mai reţine că la capitolul 7, la punctul 7.6 se precizează că „vânzătorul atestă că societatea deţine certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru suprafaţa de 316.974 mp". De asemenea, în dosarul de prezentare a SC C. SA pus la dispoziţia recurentei şi privind oferta de vânzare de acţiuni gestionate de F.P.S., se precizează la punctul 1.2.5 situaţia bunurilor ipotecate, cu enumerarea acestora, identificarea lor conform menţiunilor din cartea funciară şi cu indicarea valorilor admise în garanţie, precum şi a activelor puse sub sechestru de D.G.F.P.; la punctul 1.3.5 se precizează că F.P.S. a solicitat de la D.G.F.P. Satu Mare eliberarea Certificatului de Atestare Fiscală, certificat de urma a fi anexat dosarului după eliberarea acestuia; la punctul 1.6.1 din dosarul de prezentare este atenţionat ofertantul, în speţă recurenta, că poate să-şi facă propriile investigaţii pentru a verifica corectitudinea informaţiilor prezentate, iar în capitolul 6 se precizează că ofertatul poate solicita în scris acces la date şi informaţii privind societatea comercială în vederea efectuării propriului raport de expertiză. Aşadar, din cele precizate rezultă că vânzătorul nu a încercat să inducă în eroare pe cumpărătoarea recurentă prin mijloace dolozive spre a o determina să încheie contractul de cumpărare de acţiuni, neputându-se reţine existenţa unui viciu de consimţământ şi neexistând clar un motiv întemeiat pentru anularea parţială a licitaţiei desfăşurate, de altfel, cu respectarea dispoziţiilor legale, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond.
Se mai reţine, din examinarea actelor dosarului, că recurenta a fost declarată câştigătoare a licitaţiei organizate pentru vânzarea cumpărarea de acţiuni deţinute de F.P.S. la SC C. SA pentru că aceasta a făcut oferte de cel mai bun preţ pe acţiune, respectiv 12.500 lei, astfel încât, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, nu se poate diminua preţul de vânzare a pachetului de acţiuni reprezentând 92,1024 % din capitalul social adjudecat recurentei la valoarea totală de 8.099.462.500 lei.
Corect a reţinut instanţa de fond şi faptul că reducerea capitalului social al societăţii comerciale solicitate de recurentă este de competenţa exclusivă a adunării generale a acţionarilor şi deci şi sub acest aspect sentinţa recurată este legală şi temeinică.
Văzând dispoziţiile art. 305 C. proc. civ., potrivit cărora în instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor, solicitarea rcurentei de a se dispune efectuarea unei expertize contabile în cauză, va fi respinsă ca inadmisibilă.
Întrucât în recurs nu se poate schimba cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, urmează a fi respinsă şi cererea precizatoare depusă de recurentă după împlinirea termenului de recurs prin care solicită să se dispună diminuarea corespunzătoare a preţului cu care a fost declarată adjudecarea pachetului majoritar de acţiuni de la SC C. SA cu suma reprezentând contravaloarea activelor înstrăinate de A.P.A.P.S. anterior ţinerii licitaţiei şi nu anularea parţială a licitaţiei.
În concluzie, reţinându-se ca sentinţa formulată de Curtea de Apel Cluj este legală şi temeinică, recursul formulat de reclamantă împotriva acesteia, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.G., împotriva sentinţei nr. 231 din 12 iulie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 17 februarie 2005.
| ← Suspendarea judecăţii. Infracţiune care ar avea o înrâurire... | ICCJ. Decizia nr. 1034/2005. Comercial → |
|---|
