ICCJ. Decizia nr. 2375/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1612 din 17 mai 1999, Tribunalul Neamț a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.N. SRL Piatra Neamț, obligând pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț, la plata sumei de 2.805.400 lei diferență de preț îmbunătățiri aduse spațiului comercial situat în Piatra Neamț, plus suma de 4.639.432 lei cheltuieli de judecată.
S-a respins capătul de cerere privind instituirea unui drept de retenție asupra spațiului comercial.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC A.C. SA și a fost obligată chemata în garanție SC G.T. SRL București la plata sumei de 2.805.400 lei plus suma de 8.558.357 lei cheltuieli de judecată.
împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel.
Prin decizia civilă nr. 36 din 25 ianuarie 2000, Curtea de Apel Bacău, a admis apelul reclamantei și a schimbat în parte sentința în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 56.252.950 lei diferență preț îmbunătățiri aduse spațiului comercial în litigiu.
S-au menținut celelalte dispoziții ale instanței.
Această decizie a rămas irevocabilă prin respingerea recursului reclamantei prin decizia nr. 6188 din 12 decembrie 2000 a Curții Supreme de Justiție, secția comercială.
Pârâta SC A.C. SA Piatra Neamț, a formulat contestație la executare împotriva deciziei nr. 36/2000 a Curții de Apel Bacău, solicitând lămurirea dispozitivului acestei hotărâri în ce privește obligațiile părților și întinderea obligației chematei în garanție.
Prin decizia nr. 551 din 30 iulie 2001 Curtea de Apel Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a admis contestația la executare și a stabilit înțelesul dispozitivului deciziei civile nr. 36/2000 a Curții de Apel Bacău, în sensul că pârâta a fost obligată să plătească suma de 56.252.950 lei diferență preț îmbunătățiri, iar chemata în garanție SC G.T. SRL București a fost obligată să plătească pârâtei SC A.C. SA Piatra Neamț suma de 56.252.950 lei în loc de 2.805.400 lei diferență preț îmbunătățiri, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței nr. 1612/1999 a Tribunalului Neamț.
împotriva acestei decizii a declarat recurs chemata în garanție, în temeiul art. 304 pct. 2 C. proc. civ., susținând că aceasta nu a fost pronunțată de același complet de judecată.
Recurenta a formulat și cerere de suspendare a executării hotărârii atacate.
Prin încheierea din 15 mai 2002, s-a anulat, ca netimbrată, cererea de suspendare a executării deciziei nr. 511 din 30 iulie 2001 a Curții de Apel Bacău.
Recursul este neîntemeiat.
Competența de soluționare a contestației la titlu aparține instanței care a încuviințat titlu executoriu, respectiv Curtea de Apel Bacău.
Punctul 2 al art. 304 C. proc. civ., pe care se întemeiază principiul continuității cere ca hotărârea să fie pronunțată de judecătorii în fața cărora au avut loc dezbaterile pe fond. Ori, în speță, verificându-se încheierea de ședință din 26 iulie 2001, când s-a judecat fondul contestației la titlul și decizia nr. 551/2001 se constată că hotărârea a fost pronunțată de aceiași judecători în fața cărora s-au administrat probatoriile și s-au pus concluziile.
în consecință, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2352/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2380/2005. Comercial → |
|---|
