ICCJ. Decizia nr. 2341/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 301/ C, pronunțată la data de 19 martie 2000, s-a admis cererea formulată de D.G.F.P. și C.F.S. Vâlcea, împotriva pârâților SC E.V. SRL și T.B. cu consecința obligării pârâtului T.B. la plata sumei de 631.709.418 lei, ce va servi la plata datoriilor către creditorii SC E.V. SRL.
Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Pitești, prin decizia nr. 479/A/C pronunțată la data de 10 septembrie 2001, a admis apelul pârâtului T.B., împotriva acestei hotărâri pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei.
împotriva evocatei decizii a declarat recurs intimata reclamantă, D.G.F.P. Vâlcea, fără a dezvolta, conform cerințelor legale, motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 8, pct. 9, pct. 10 C. proc. civ., pe care le-a invocat.
Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate a fost posibilă numai în cazurile prevăzute de art. 304 alin. (1) pct. 1, pct. 10 C. proc. civ., văzând și cerințele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., constatând că recurenta nu s-a conformat acestor exigențe legale, Curtea, interpretând "per a contrario" dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în lipsa motivelor de ordine publică ce să inducă aplicarea alin. (2) al acestui din urmă text legal, s-a aplicat cererii de recurs formulată de intimata D.G.F.P. Vâlcea, împotriva menționatei decizii, sancțiunea nulității, prevăzută de art. 3021alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2367/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2344/2005. Comercial → |
|---|
