ICCJ. Decizia nr. 2685/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introductivă, reclamanta B.I.L. Nicosia a chemat în judecată pe pârâta SC P. SA Sinaia, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să anuleze hotărârile din 25 martie 2003 și 25 aprilie 2003 ale A.G.A. ordinare și extraordinare, de la SC P. SA Sinaia, publicate în M. Of. nr. 1, 2, 3, 4 din 22 mai 2003.
în motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că adunările generale au fost nelegal constituite, convocarea acestora neconținând elementele legale obligatorii, conform art. 117 alin. 8 din Legea nr. 31/1990, că societății pârâte îi sunt aplicate dispozițiile O.G. nr. 28/2002, privind valorile mobiliare ca societate deținută public, ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe piața valorilor mobiliare.
Că bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2003 și situațiile financiare contabile, nu respectă condițiile legale în materie și că administratorul a reprezentat 2 acționari ai societății cu încălcarea prevederilor art. 124 alin. (5) din Legea nr. 31/1990.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr. 3781 din 4 decembrie 2003 a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta nu a încălcat prevederile legale invocate de reclamantă, că s-a făcut dovada comunicării înștiințării atât către C.N.V.M. cât și către R.A.S.D.A.Q., că prin hotărârile a căror anulare se solicită au fost adoptate probleme de politică comercială ale societății, ce nu erau de competența acestora și nu erau sancționate de art. 117 din Legea nr. 31/1990.
Instanța a mai reținut că situațiile financiare au fost întocmite și avizate de organele competente cu respectarea dispozițiilor legislației financiar - contabile.
Prin decizia nr. 178 din 28 februarie 2004, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantă, împotriva hotărârii instanței de fond.
împotriva menționatei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei și admiterea acțiunii sale.
în criticile formulate, recurenta reclamantă susține în esență următoarele:
- că potrivit art. 304 pct. 5 C. proc. civ., decizia instanței de apel este nelegală, încălcându-se normele procedurale imperative prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990, în sensul judecării cererii sale în camera de consiliu și nu în ședință publică.
- că hotărârea din apel, conform dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină soluția dată, cuprinzând și motive străine de natura pricinii, având în vedere că situațiile financiar contabile aprobate în adunările generale menționate nu au fost puse la dispoziția acționarilor în termenul imperativ de 15 zile prevăzut de art. 179 Legea nr. 31/1990.
- că hotărârea atacată este lipsită de temei legal, fiind dată cu aplicarea și interpretarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) în sensul că, convocatorul adunării generale nu conține ordinea de zi, cu mențiunea problemelor ce urmau să fie dezbătute, că nu s-a asigurat accesul acționarilor la situațiile financiar contabile, înainte de aprobarea lor în A.G.A., că nu s-a analizat interdicția prevăzută de art. 124 alin. (5) din Legea 31/1990, respectiv interdicția administratorului de reprezenta alți acționari în adunarea generală și că s-a impus mecanic voința acționarilor majoritari.
Recursul este nefondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente, constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea deciziei recurate, în speță nefiind întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Prima critică a recurentei, în sensul că au fost încălcate normele procedurale prevăzute de art. 131 din Legea nr. 31/1990 este nefondată.
Potrivit art. 121 alin. (1) C. proc. civ. "ședințele vor fi publice afară de cazurile când legea dispune altfel", iar conform prevederilor art. 131 alin. (5) din Legea nr. 31/1990 republicată, cererile în anulare a H.A.G., contrare legii sau actului constitutiv, se vor judeca în camera de consiliu.
Cererea reclamantei s-a judecat la fond în camera de consiliu, iar apelul s-a judecat în ședință publică, situație în care nu s-a încălcat nici o dispoziție de ordine publică, dispozițiile legale precizate fiind de strictă interpretare și neputând fi extinse și la cererea de apel.
Și a doua critică a recurentei prin care susține că hotărârea atacată nu cuprinde motivele de fapt și de drept, pe care se sprijină soluția, în raport de criticile din apel este neîntemeiată, având în vedere că instanța de apel a motivat înlăturarea criticilor formulate în apel, în raport de dispozițiile legale incidente și de probele administrate în cauză, depuse la dosar.
Art. 117 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale prevede o procedură specială de convocare a adunării generale, de la care există anumite derogări în cazul societăților comerciale deschise, guvernate de legislația valorilor mobiliare.
Susținerea recurentei - reclamante în sensul că pârâta a invocat dispozițiile prevăzute de art. 117 din Legea nr. 31/1990, este lipsită de suport legal și probator, în condițiile în care pârâta SC P. SA, ca societate deschisă a făcut dovada publicității convocării adunărilor generale prin transmiterea înștiințărilor către C.N.V.M. și R.A.S.D.A.Q. și a publicării lor în M. Of. și în presă.
Convocarea a cuprins toate mențiunile prevăzute de lege, cu precizarea tuturor problemelor ce au făcut obiectul dezbaterilor și care intrau în atribuțiile adunării generale ordinare și extraordinare.
în adunările generale se pot discuta și hotărî și asupra altor probleme decât cele menționate în ordinea de zi publicată, chiar dacă acestea nu sunt de competența exclusivă a adunării generale.
Astfel, exceptând situațiile prevăzute de art. 111 alin. (2), adunarea generală poate discuta și hotărî și asupra altor probleme decât cele menționate în ordinea de zi publicată, cu condiția ca aceste probleme să rezulte din desfășurarea dezbaterilor.
Ori în speță, problemele discutate vizau politica comercială a societății și puteau fi hotărâte de consiliul de administrație fără o hotărâre a adunării generale, dar care au fost aduse la cunoștință acționarilor prezenți la adunarea generală.
Referitor la situațiile financiare ale societății, se constată, că acestea au fost întocmite conform reglementărilor legislative în materie, fapt dovedit atât de raportul cenzorilor cât și al auditoriului financiar și puteau fi consultate cu respectarea dreptului de control al acționarilor instituit de lege.
Ori din actele depuse la dosar nu rezultă că recurentei reclamante i-a fost încălcat dreptul său la informare cu privire la materialele prezentate și aprobate în adunările generale, sau celelalte drepturi fundamentale prevăzute de lege.
De asemenea, instanța de apel a reținut corect situațiile de fapt, în sensul că nu s-a probat încălcarea interdicției, prevăzută de art. 124 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, deoarece toate hotărârile s-au adoptat cu majoritate de 51 %, astfel că votul persoanelor menționate nu ar fi contat la formarea majorității.
Cât privește abuzul de majoritate nici această critică nu se confirmă, în condițiile în care au fost respectate drepturile tuturor acționarilor, asigurându-se participarea și libertatea acestora la dezbateri, fapt confirmat și de consemnările făcute în procesele verbale de ședință.
Cum hotărârea instanței de apel a fost temeinică și legală, Curtea a respins recursul reclamantei, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3123/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3121/2005. Comercial → |
|---|
