ICCJ. Decizia nr. 3291/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 21 mai 2003, reclamanta SC M.C. SA a chemat în judecată pe pârâta SC R.L. SRL, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâtei din spațiul comercial situat în b-dul Tomis, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
în motivarea acțiunii reclamanta arată că între SC M.C. SA, în calitate de proprietar locator și SC R.L. SRL în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere din 1 iunie 1998 având ca obiect spațiul comercial situat în Constanța b-dul Tomis, pentru o perioadă determinată de 5 ani cu începere de la data de 1 iunie1998.
întrucât la data de 31 mai 2003 expira termenul de valabilitate al contractului, la data de 9 mai 2003 printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, reclamanta a notificat pârâta că nu intenționează să prelungească perioada închirierii solicitând eliberarea și restituirea bunului începând cu momentul expirării contractului.
Tribunalul Constanța, secția comercială, prin sentința civilă nr. 8110 din 11 noiembrie 2003, admite acțiunea formulată de reclamanta SC M.C. SA, dispune evacuarea pârâtei SC R.L. SRL din spațiul situat în Constanța, b-dul Tomis, deținut în baza contractului de închiriere.
Obligă pârâta către reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.137.500 lei justificate prin taxă timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că între reclamanta SC M.C. SA Constanța în calitate de proprietar locator și pârâta SC R.L. SRL în calitate de locatar s-a încheiat contractul de închiriere din 1 iunie 1998, având ca obiect transmiterea folosinței spațiului comercial situat în Constanța, b-dul Tomis, iar, conform clauzelor contractuale inserate la art. 3, durata închirierii a fost stabilită la 5 ani cu începere de la data de 1 iunie 1998.
în considerarea prevederilor art. 969 și art. 1436 C. civ. și reținând că prin ajungerea la termen a contractului de închiriere și notificarea concediului pârâta nu se mai legitimează cu titlu valabil asupra spațiului comercial situat în Constanța, b-dul Tomis, instanța a admis acțiunea și a dispus evacuarea pârâtei.
Apelul declarat de pârâta SC R.L. SRL, împotriva hotărârii instanței de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 153/ Com din 29 aprilie 2004.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a apreciat că în mod legal și temeinic instanța de fond a reținut ca situație de fapt, împrejurarea că, părțile au perfectat contractul de închiriere din 1 iunie 1998, intimata - reclamantă SC M.C. SA Constanța, având calitatea de proprietar - locator, iar apelanta - pârâtă, SC R.L. SRL, având calitatea de locatar, obiectul acestuia fiind transmiterea folosinței spațiului comercial situat în Constanța, B-dul Tomis, pe o perioadă determinată de 5 ani, cu începere de la data de 1 iunie 1998, astfel după cum rezultă din art. 3 al contractului.
Urmare a dispozițiilor cuprinse în art. 969 C. civ. și art. 970 C. civ., legal și temeinic instanța de fond a făcut aplicarea art. 1436 C. civ., conform cu care "locațiunea făcută pentru un timp determinat încetează de la sine cu trecerea timpului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare", admițând acțiunea formulată de reclamantă în considerarea dispozițiilor legale arătate coroborate cu clauzele contractului de închiriere (art. 3), apreciindu-se asupra ajungerii la termen a contractului de închiriere.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen, legal timbrat și motivat, pârâta SC R.L. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, susținând, în esență, nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în partea referitoare la susținerea lipsei dreptului, urmare expirării termenului de locațiune, precum și nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., deoarece instanța nu se pronunța cu privire la toate apărările formulate și demonstrate de intimată.
în consecință, în temeiul art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ., solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei atacate, iar pe fond respingerea acțiunii de evacuare.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de le dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei rezultă că instanța de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în cauză pronunțând o hotărâre temeinică și legală, care nu poate fi reformată prin recursul declarat de pârâtă.
Ambele instanțe, de altfel, au făcut o aplicare judicioasă și pertinentă a dispozițiilor legale în materie și anume a prevederilor art. 969, 970 și 1436 C. civ., conform cu care, convențiile legal încheiate au putere de lege și că "locațiunea făcută pentru un termen determinat încetează de la sine cu trecerea timpului, fără să fie trebuință de o prealabilă înștiințare", admițând acțiunea reclamantei și respingând apelul pârâtei în considerarea dispozițiilor legale susmenționate coroborate cu clauzele art. 3 ale contractului de închiriere, apreciindu-se asupra ajungerii la termen a locațiunii.
Criticile recurentei privind pretinsele vânzări de spații comerciale, precum și ofertele de închiriere primite de intimată pentru acel spațiu comercial și pretinsele lucrări de investiții efectuate în spațiu nu pot constitui motive de recurs întemeiate, întrucât nu au constituit motive ale acțiunii și nici ale apelului, ci doar obiectul unei acțiuni separate în pretenții.
Pentru considerentele de preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., s-a respins recursul declarat de pârâta SC R.L. SRL.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3301/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3209/2005. Comercial → |
|---|
