ICCJ. Decizia nr. 3120/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 9749 din 7 decembrie 2001, Judecătoria Bacău, a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea S.I.F. M. SA Bacău, în contradictoriu cu SC B.G.C.P., bancă în faliment, prin lichidator SC P.C.M.C. SRL și SC R.V.A. SA București, a anulat formele de executare și a respins contestația față de terții popriți la care contestatoarea nu avea cont deschis.
Pentru a hotărî astfel, instanța de executare a reținut că biletul la ordin ce face obiectul cererii de pornire nu este legal investit cu formulă executorie și că, totodată s-a împlinit termenul de prescripție de a cere executarea silită a acestuia.
Tribunalul Mureș, secția comercială, prin decizia nr. 363/ R din 6 iunie 2003, a admis recursul și a modificat sentința atacată, în sensul că a respins ca nefondată contestația la executare, reținând că în cauză B. a efectuat acte de executare care au întrerupt cursul prescripției și că nu era necesară comunicarea somației, în raport de dispozițiile art. 452 C. proc. civ.
împotriva acestei din urmă hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție a declarat recurs în anulare, întemeiat pe art. 330 pct. 2 teza I C. proc. civ.
S-a susținut că hotărârea judecătorească criticată a fost pronunțată cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluție greșită pe fond a cauzei.
Procurorul general a susținut că în cauză, nu au fost respectate dispozițiile legale privind executarea cambială, aplicându-se dispozițiile execuționale de drept comun.
Pe de altă parte, s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Astfel, dreptul de a cere executarea silită s-a împlinit la 15 octombrie 2000, față de data scadenței biletului la ordin stabilită la 15 octombrie 1997.
în baza ordinului ilegal investit cu formulă executorie, creditoarea a inițiat procedurii executării silite, în mai multe rânduri, cererile de încuviințare a executării silite fiind respinse irevocabil.
în fine, executarea silită imobiliară nu are efect întreruptiv al prescripției dreptului de a cere executarea silită.
Astfel, judecarea cauzei în care s-a emis comandamentul a fost suspendată, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Dosarul rămânând în nelucrare mai mult de un an, această executare silită este perimată de drept.
Prin urmare, în mod greșit instanța de recurs a reținut că s-a întrerupt cursul prescripției ca urmare a comandamentului.
în concluzie, procurorul general a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii judecătorești criticate și menținerea hotărârii primei instanțe, prin respingerea recursului declarat de creditoare.
Recursul în anulare este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din actele dosarului rezultă că S.I.F. M. SA, a avalizat mai multe bilete la ordin emise de SC A.T.C. SRL, garantând restituirea unui credit al acesteia din urmă.
în prezenta cauză, executarea privește executarea biletului la ordin în valoare de 1.000.000 dolari S.U.A. emis la 28 decembrie 1995, cu scadență la 30 decembrie 1997.
Procedura de executare a avalistului, cu referire la comandamentul emis la data de 26 mai 1998, în dosarul Judecătoriei Bacău, ulterior adresării protestului de neplată și emiterea somației de executare, a fost urmată de cererea creditoarei de scoatere la licitație publică a unui imobil, formându-se dosarul de executare al aceleași judecătorii.
Judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ.
Ulterior, cauza a fost repusă pe rol și, prin încheierea din 10 decembrie 2002, Judecătoria Bacău s-a desesizat în favoarea corpului de executori bancari ai creditoarei.
Așadar, în mod întemeiat instanța de recurs a statuat asupra neîmplinirii termenului de prescripție, ca urmare a întreruperii în modul arătat.
Mai mult, chiar dacă în cauză dosarul de executare ar fi rămas în nelucrare timpul stabilit de lege, perimarea se constată de instanța de judecată investită cu soluționarea cauzei în fond sau căii de atac, după caz, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Ca atare, cu referire la prescripție, nu se constată încălcarea nici unei norme legale, cu atât mai mult a normei imperative care să constituie încălcare esențială a legii în sensul legii procesual civile, iar soluția pe fond este corectă.
Drept urmare, nu se constată îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de textul legal invocat ca temei al recursului în anulare, așa încât hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
în consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea a respins recursul în anulare, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2972/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 2860/2005. Comercial → |
|---|
