ICCJ. Decizia nr. 3209/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea formulată la 15 iulie 2003, reclamanta SC E.A.F. SRL Timișoara, a chemat în judecată pe pârâta SC B.U.R. SA București, a solicitat rezilierea contractului, având ca obiect vânzarea-cumpărarea recoltei de orzoaică de toamnă pentru bere care se obținea de reclamantă în 2003, pârâta urmând să pună la dispoziție cantitatea de semințe necesare, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, respectiv pentru livrarea unor semințe de calitate mai slabă.
Prin sentința civilă nr. 503 din 2 martie 2004, Tribunalul Timiș a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă, reținând în esență că reclamanta a preluat semințele fără obiecțiuni și fără a face reclamații ulterioare calitative.
împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta SC E.A.F. SRL, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Prin decizia civilă nr. 236 din 14 iulie 2004, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul formulat, reținând în esență, că prima instanță a reținut în mod corect că nu s-a făcut dovada unei culpe din partea pârâtei, marfa livrată de pârâtă fiind însoțită de certificatul de valoare biologică și culturală.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a formulat recurs, timbrat, reclamanta SC E.A.F. SRL.
Prin motivele de recurs, reclamanta a reluat expunerea situației de fapt menționată și în cererea introductivă, invocând viciul ascuns al semințelor livrate de pârâtă, în intervalul celor 6 luni în care se garanta valabilitatea însușirilor seminței, însușiri care s-au dovedit a nu fi la nivelul celor din documente.
în drept, au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate de reclamantă constată că recursul formulat nu este fondat, hotărârea instanței de apel fiind legală și temeinică.
Din actele și lucrările dosarului se rețin în fapt următoarele:
Părțile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare a întregii recolte de orzoaică toamnă pentru bere, soi T.L., care ar fi fost obținută de reclamantă din recolta anului 2003 de pe suprafața de 60 ha teren, pentru fiecare soi de orzoaică la o recoltă medie de 3 tone /ha.
Pârâta, în calitate de cumpărător, urma să pună la dispoziție cantitatea de sămânță necesară pentru obținerea recoltei respective, iar reclamanta, în calitate de vânzător, urma să pună la dispoziția pârâtei recolta, realizându-se o compensare.
Reclamanta a susținut că după însămânțarea semințelor preluate de la pârâtă s-a observat slaba germinație a acestora, recolta sub nivelul minim acceptat pentru soiul achiziționat.
Reclamanta a solicitat rezilierea contractului pentru ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate de pârâtă, invocând viciul ascuns al semințelor.
Instanța de apel, menținând hotărârea primei instanțe a constatat, corect, că în cauză nu a fost dovedită culpa pârâtei în neîndeplinirea obligațiilor contractuale pentru a opera rezilierea convenției.
Astfel, potrivit art. 8 lit. d) din contract, reclamantei îi revenea obligația să recepționeze calitativ sămânța livrată, iar potrivit art. 8 lit. b) avea și obligația să asigure menținerea calității seminței de la data preluării și până la data însămânțării.
Reclamanta, la momentul recepționării semințelor, nu a formulat obiecțiuni cu privire la calitatea acestora, iar mai mult decât atât a confirmat că acestea corespund calitativ.
Această împrejurare se coroborează și cu faptul că sămânța a fost însoțită și de C.V.B.C. nr. 580 din 21 august 2002, emis de I.T.C.S.M.S. Arad din care rezultă că sămânța corespunde pentru însămânțare.
Având în vedere că în cauză nu s-a dovedit culpa pârâtei, instanța de fond și de apel corect au reținut că acțiunea formulată de reclamantă este nefondată.
în consecință, s-a avut în vedere că reclamanta nu a dovedit nici motive de nelegalitate a deciziei instanței de apel, înalta Curte, conform art. 312 C. proc. civ., a respins ca nefondat recursul declarat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3291/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3239/2005. Comercial → |
|---|
