ICCJ. Decizia nr. 2778/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4033 din 25 noiembrie 2003, Tribunalul Timiș, secția comercială, a admis acțiunea precizată și formulată de reclamanta B.I.R., prin lichidator SC M.S. SA, împotriva pârâtelor B.A.M. și SC A. SRL, pe care le-a obligat în solidar la plata sumei de 1.251.189.040 lei, reprezentând credit nerambursat.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul Timiș, secția comercială, a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș sub nr. 1129/ COM din 30 ianuarie 2003, reclamanta B.I.R., bancă în faliment, sucursala Timișoara, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei B.A.M., în calitate de asociat unic al SC A. SRL la plata sumei de 1.166.725.204 lei, reprezentând credit restant, dobânzi comisioane și cheltuieli de judecată având în vedere că în baza contractului de închiriere și a actelor adiționale a acordat un credit de 337.000.000 lei scadent la data de 30 octombrie 1997 ori o dobândă de 75 %.
Prin sentința civilă nr. 1054/2003 a fost admisă acțiunea reclamantei B.I.R., sucursala Timișoara prin lichidator iar pârâta B.A.M. a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.166.725.204 lei, cu titlu de credit nerambursat.
împotriva acestei hotărâri pârâta a declarat recurs la Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.
Prin decizia civilă nr. 731 din 25 iunie 2003, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a admis recursul pârâtei, a casat sentința atacată și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, reținând că prima instanță a pronunțat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor art. 85 C. proc. civ., față de SC A. SRL Timișoara.
împotriva sentinței civile nr. 4033 din 25 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială a declarat apel pârâta B.A.M.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 30 din 26 februarie 2004 a respins apelul pârâtei B.A.M.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs pârâta B.A.M. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recursul pârâtei este nefondat deoarece SC A. SRL Timișoara, având ca administrator pe pârâta B.A.M. a beneficiat în baza contractului de credit din 5 mai 1997 și a actelor adiționale de un credit în sumă de 337.000.000 lei. Deși termenul scadent de rambursare a creditului a fost fixat la data de 30 octombrie 1997 acesta nu a fost respectat.
întrucât societatea debitoare a fost radiată din evidențele O.R.C. Timiș, reclamanta s-a îndreptat cu o acțiune în pretenții față de pârâtă. Prin angajamentul de plată dat de către pârâta B.A.M., la data de 8 decembrie 1999 aceasta s-a obligat personal să achite reclamantei debitul existent la acea dată în cuantum de 620.553.327,29 lei, reprezentând debit plus dobânzi restante în termen de 3 luni, însă nu mai târziu de 31 martie 2000.
Prin nerespectarea obligației asumate de către pârâtă cuantumul dobânzilor aferente creditului datorat a crescut, împrejurare față de care în mod corect prima instanță și instanța de apel au apreciat că pârâta datorează reclamantei plata debitului plus dobânzile calculate.
Față de considerentele mai sus reținute, Curtea a apreciat că recursul pârâtei a fost nefondat și în consecință l-a respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2863/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1388/2005. Comercial → |
|---|
