ICCJ. Decizia nr. 3810/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea introdusă la 13 august 2003, reclamantul B.V. a solicitat obligarea pârâtei SC A. SA Strunga, la plata cu titlu de dividende pentru anii 2000, 2001, 2002 a sumei de 566.616.000 lei, corespunzător suprafeței de 26,96 ha. teren din raza comunei Alexandru Ioan Cuza, asupra căreia i-a fost reconstituită proprietatea, conform Legii nr. 1/2000 prin hotărârile din 20 septembrie 2000 și 18 iunie 2003, pretenție majorată ulterior la suma de 754.880.000 lei, pe care pârâta nejustificat a refuzat să o achite.
Prin sentința civilă nr. 2977/ E din 8 decembrie 2003, Tribunalul Iași respinge acțiunea reclamantei.
Prin decizia nr. 119 din 24 mai 2004, Curtea de Apel Iași, secția comercială și contencios administrativ, respinge apelul formulat de reclamant împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Iași, reținând că în mod corect a stabilit instanța de fond că reclamantul nu și-a dovedit calitatea de acționar și deci, de creditor al dividendelor în cota solicitată și nici că terenul, reconstituit în proprietate se află în perimetrul societății pârâte.
Prin decizia nr. 5541 din 10 decembrie 2004, înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, respinge recursul declarat de reclamant împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța supremă a reținut că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 26,96 ha. teren pentru care, în calitate de locator conform Legii arendei nr. 16/1994, a încasat drepturi bănești sau a ridicat cantități de grâu, astfel că pretențiile sale nu pot fi examinate decât prin prisma acestei calități cu drepturi și obligații derivând din legea arendării și nu prin prisma calității de acționar care nu decurge automat din calitatea de proprietar de teren ci din actul constitutiv al societății comerciale la capitalul social al căreia persoana a subscris acțiuni și a vărsat aportul corespunzător, ori reclamantul nu se legitimează decât cu un contract de arendă încheiat cu societatea pârâtă în anul 2003, în baza Legii nr. 16/1994, care nu-i conferă calitate de acționar cu drept la dividende cum corect au reținut instanțele de fond și de apel.
împotriva deciziei înaltei Curți de Casație și Justiție reclamantul, nemulțumit de soluție, formulează la 16 decembrie 2004 cerere de revizuire pe care nu o motivează menționând doar că va susține cererea la termenul de judecată și solicită modificarea deciziei din recurs pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că cererea de revizuire nu a fost motivată, conform art. 322 C. proc. civ. și că aceasta a fost promovată împotriva unei hotărâri date de o instanță de recurs care a respins recursul împotriva unei decizii date în apel, deci neevocând fondul.
Astfel fiind, față de prevederile art. 322 C. proc. civ., care precizează că pentru motivele acolo menționate s-a putut cere revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, cererea de revizuire formulată de reclamant împotriva deciziei nr. 5541 din 10 decembrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care aceasta respinge recursul declarat împotriva deciziei nr. 119 din 24 mai 2004 a Curții de Apel Iași a fost inadmisibilă și respinsă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3852/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3782/2005. Comercial → |
|---|
