ICCJ. Decizia nr. 3812/2005. Comercial
Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 4420 la data de 5 mai 2004, reclamantul N.D.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC T.î. SA Cluj-Napoca, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să anuleze hotărârea A.G.E.A. din 17 aprilie 2004, prin care s-au confirmat și revocat hotărârile anterioare.
în susținerea pretențiilor deduse judecății reclamantul a arătat că hotărârea sus-evocată este lovită de nulitate absolută.
Tribunalul Cluj prin sentința nr. 2311 din 4 iunie 2004 a admis acțiunea reclamantului, a dispus anularea hotărârii A.G.E.A. din 17 aprilie 2004 și a dispus menționarea hotărârii irevocabile de anulare în R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel pârâta SC T.î. SA Cluj-Napoca.
Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 517 din 28 octombrie 2004 a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a respins acțiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că nu au fost încălcate dispozițiile imperative prevăzute de lege și de actul constitutiv al societății comerciale.
împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs reclamantul N.D.M., întemeiat pe motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 7 și 10 C. proc. civ.
Recursul reclamantului este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului, se constată că, în mod corect instanța de apel a reținut că pârâta SC T.î. SA Cluj-Napoca a publicat în M. Of. - partea a IV-a nr. 970 din 29 martie 2004, convocarea A.G.E.A. și de asemenea, în ziarul B., fiind astfel, respectate dispozițiile art. 117 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 cât și prevederile actului constitutiv al societății, așa încât, instanța de apel a apreciat just aplicarea dispozițiilor legale în ceea ce privește convocarea A.G.E.A. din 17 aprilie 2004.
în consecință, întrucât criticile aduse deciziei recurate nu puteau fi primite, instanța de recurs a respins ca nefondat recursul reclamantului.
← ICCJ. Decizia nr. 3782/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3754/2005. Comercial → |
---|