ICCJ. Decizia nr. 3782/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată la data de 11 mai 2004, reclamanta SC N. SRL Râmnicu Vâlcea, societate comercială aflată în faliment, reprezentată prin lichidator D.V., a chemat în judecată pe pârâții C.C., C.A.M. și SC F.I. SRL Râmnicu Vâlcea, societatea aflată la rândul său în faliment, reprezentată de lichidator S.N., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat la 31 august 1999, încheiat între părți, cu consecința revenirii bunurilor respective în patrimoniul său.
Tribunalul Vâlcea, secția comercială, prin sentința nr. 907/ C din 17 septembrie 2004, a respins acțiunea reținând că nu se constată reaua credință a SC F.I. SRL, în încheierea actului juridic, aceasta ca dobânditoare a imobilului, achitând un preț corespunzător, în procedura licitației. S-a mai reținut, inexistența unor probe din care să rezulte o înțelegere prealabilă între contractanți.
Apelul reclamantei împotriva sentinței menționate a fost respins de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 279 din 15 decembrie 2004.
în pronunțarea acestei hotărâri, s-a reținut că reaua credință a reclamantei la încheierea contractului de vânzare - cumpărare din 31 august 1999, ce a fost declarat nul prin hotărâre judecătorească nu o îndreptățește pe aceasta să solicite desființarea actului subsecvent, contractul din 31 august 1999 dintre C.C. și C.A.M., vânzători și cumpărătoare SC F.I. SRL, cumpărătorul fiind de bună credință, achitând un preț sincer și serios, neavând cunoștință de nevalabilitatea titlului vânzătorului, care ulterior, în 2003, a fost declar nul.
împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele critici:
- greșit s-a reținut că pârâta SC F.I. SRL a acționat cu bună credință, întrucât toate persoanele din dosar, sunt prieteni, colaboratori ce au urmărit falimentul societății;
- cumpărătorii au fost înțeleși cu vânzătorii pentru fraudarea intereselor reclamantei.
Recursul este nefondat.
Criticile recurentei nu se încadrează în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., pe care le-au invocat.
Sunt simple supoziții, nedovedite, existența unor înțelegeri dintre părțile contractului din 31 august 1999, pentru fraudarea reclamantei.
Instanțele de fond și apel au reținut întemeiat, valabilitatea contractului menționat, pârâta cumpărătoare fiind de bună credință prin achitarea unui preț cuvenit, de 5 milioane lei.
Susținerile potrivit cărora, între persoanele fizice din societățile contractate, ar exista relații apropiate de prietenie, colaborare, nu sunt relevante în a reține reaua credință a SC F.I. SRL, care să ducă la anularea contractului, atât timp cât nu s-a făcut dovada că raporturile contractuale s-au încheiat cu nesocotirea elementelor prevăzute de art. 948 C. proc. civ.
Așa fiind, hotărârea atacată fiind legală, recursul a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3810/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 3812/2005. Comercial → |
|---|
