ICCJ. Decizia nr. 4044/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4044/2005
Dosar nr. 11297/2004
Şedinţa publică din 30 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 februarie 2000, reclamantul F.P.S. (A.V.A.S.) Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta SC C.C. SA Constanţa, pentru a fi obligată la plata sumei de 1.394.642.000 lei dividende datorate pe anul 1996 şi 1997 şi 1.116.167.820 lei daune interese moratorii calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin sentinţa nr. 1417 din 19 mai 2000, Tribunalul Constanţa a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune al reclamantei pentru dividendele pe anul 1996, în sumă de 1.321.134.000 lei, a admis acţiunea reclamantei, în parte şi a obligat pe pârâtă la plata sumei de 73.508.000 lei dividende pe anul 1997, respingând acţiunea ca prescrisă pentru dividendele pe anul 1996 şi ca nefondată pentru daunele interese moratorii.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 893 din 16 noiembrie 2000, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare pentru dividendele pe anul 1996, menţinând pretenţiile pentru anul 1997.
În fond, după casare, Tribunalul Constanţa prin Decizia nr. 649 din 21 martie 2001, a respins acţiunea reclamantei pentru dividendele în sumă de 1.321.134.000 lei pentru anul 1996, ca rămasă fără obiect, reţinând că pârâta a făcut dovada achitării lor.
Reclamanta a formulat apel împotriva acestei decizii, care a fost respins prin Decizia nr. 623 din 20 iunie 2001 a Curţii de Apel Constanţa.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, solicitând obligarea pârâtei şi la plata sumei de 1.075.020.476 lei daune moratorii, pentru întârzierea la plata dividendelor pretinse prin acţiune.
Prin Decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat Decizia atacată în sensul că a admis apelul declarat de aceeaşi parte împotriva sentinţei instanţei de fond pe care o casează în parte cu privire la daunele-noratorii şi a trimis cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe, sub acest aspect şi a menţinut dispoziţiile privind dividendele.
Cauza a fost înregistrată sub nr. R.1702/2003 la Tribunalul Constanţa.
Prin sentinţa nr. 4108 din 17 mai 2004, pronunţată de Tribunalul Constanţa a fost admisă în parte cererea privind acordarea daunelor interese moratorii pârâta a fost obligată la suma de 494.635.567 lei daune interese moratorii. Daunele interese moratorii definite în doctrină ca fiind echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferea ca urmare a executării cu întârziere a obligaţiilor, îşi au temeiul juridic în textul art. 1082 C. civ., iar în materie comercială curgerea lor este direct legată de împlinirea termenului scadenţei.
Instanţa a reţinut că reclamanta a probat atât temeiul de raportare la criteriul dobânzilor practicate de B.R.D. (a avut cont curent deschis la B.R.D.) cât şi respectarea dispoziţiilor art. 9 alin. (61) cuprinse în modificările aduse ordonanţei prin Legea nr. 99/1999 dispoziţii care obligă instituţiile publice să deruleze operaţiunile financiare exclusiv prin trezoreriile statului.
Împotriva sentinţei nr. 4108 din 7 mai 2004 a Tribunalului Constanţa, au declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi pârâta SC C. SA Constanţa.
Reclamanta A.V.A.S. a solicitat admiterea apelului în sensul schimbării hotărârii, conform art. 296 C. proc. civ., susţinând că în mod greşit instanţa de fond nu a dispus obligarea pârâtei la plata diferenţei de daune interese moratorii şi a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, reprezentând daune interese moratorii aferente anului 1996 (1.075.020.467 lei) şi respectiv 41.147.345 lei (daune interese moratorii pentru anul 1997).
Pârâta SC C. SA Constanţa a solicitat schimbarea în parte a sentinţei instanţei de fond privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată de 32.000.000 lei.
Prin Decizia nr. 284 din 13 octombrie 2004, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti şi a admis apelul declarat de pârâta SC C. SA Constanţa, a modificat în parte hotărârea, în sensul înlăturării măsurii privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa a reţinut, cu privire la apelul reclamantei, că cererea a fost admisă corect pentru 494.635.567 lei daune moratorii, astfel cum a arătat Curtea Supremă de Justiţie în Decizia de casare, că se pot pretinde numai sume existente în contul curent şi anume dobânda la vedere practicată de banca care o deserveşte.
Cu privire la apelul pârâtei, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut cheltuieli de judecată.
Reclamanta A.V.A.S. a declarat recurs împotriva deciziei nr. 288 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, solicitând schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 1.116.167.820 lei, cu titlu de daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente anilor 1996 şi 1997.
Recursul declarat de reclamantă este nefondat, deoarece instanţa de fond, rejudecând cauza, a analizat cererea de chemare în judecată sub aspectul daunelor moratorii astfel cum a decis secţia comercială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 6112 din 22 octombrie 2002.
Având în vedere prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, îndrumările instanţei de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, corect instanţele de fond şi apel au analizat pretenţiile reclamantei, recursul declarat în cauză nu este fondat şi va fi respins, cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 284 din 13 octombrie 2004 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 26.180.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4034/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4048/2005. Comercial → |
|---|
