ICCJ. Decizia nr. 4119/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4119/2005
Dosar nr. 5808/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria S. sub nr. 1255 din 14 august 2002, reclamanţii E.P., E.N., T.G. şi I.M.A., au chemat în judecată pârâtele SC S. SA, A.P.A.P.S., P.O.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni şi a contractului de schimb a certificatelor de proprietate contra acţiuni, intervenite între părţi, având ca obiect imobilul situat în Sinaia, Bd. Carol, jud. Prahova.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că imobilul a aparţinut numitului N.G.E., fratele bunicului reclamanţilor, fiind dobândit în baza Ordonanţei de adjudecare din 13 februarie 1920, şi că prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni şi contractul de schimb, imobilul a fost înstrăinat deşi statul nu a avut niciodată calitatea de proprietar, întrucât a preluat imobilul în mod abuziv.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa nr. 3784 din 4 decembrie 2003 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.P.A.P.S., excepţii invocate de A.P.A.P.S. Pe fond a fost respinsă acţiunea ca neîntemeiată, cu obligarea reclamanţilor la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.000.000 lei, către SC S. SA.
S-a reţinut, în ce priveşte fondul cauzei, că nu au incidenţă în speţă prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare acţiuni şi a contractului de schimb de acţiuni contra certificate de proprietate, întrucât obiectul acestor contracte nu priveşte un imobil preluat fără titlu, ci bunuri mobile, acţiuni şi certificate de proprietate.
Pe de altă parte, pârâta SC S. SA nu deţine în patrimoniu imobilul în litigiu, întrucât a fost admisă acţiunea formulată de alţi moştenitori, în alt dosar, şi V.R. a fost restituită în natură fiind anulate actele de privatizare.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 218 din 15 martie 2004, instanţa reţinând că susţinerile privind necompetenţa secţiei comerciale sunt nefondate, întrucât acţiunea avea ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare acţiuni şi certificate de proprietate, care sunt contracte comerciale.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii au declarat recurs invocând art. 304 pct. 3, susţinând că instanţa comercială nu avea competenţa soluţionării cauzei, ce avea ca obiect restituirea unui imobil în temeiul Legii nr. 10/2001, instanţa competentă fiind secţia civilă a Tribunalului Prahova, care de altfel a şi soluţionat o acţiune identică privind acelaşi imobil, dar formulată de alţi moştenitori a lui N.G.E.
Recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Curtea de Apel Ploieşti a respins întemeiat susţinerile reclamanţilor, reiterate şi prin recurs, privind necompetenţa instanţei comerciale în raport de obiectul cererii.
În adevăr, reclamanţii au cerut să se dispună constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni şi de schimb certificate de proprietate contra acţiuni.
Aceste contracte încheiate de F.P.S. şi F.P.P. III Transilvania, în cadrul operaţiunii de privatizare a societăţilor comerciale, cu A.P. SC S. SA, au o natură comercială, astfel că întemeiat au fost soluţionate de instanţele comerciale.
Prin aceste contracte s-au înstrăinat acţiuni deţinute de stat, către societăţi comerciale şi nu active, respectiv imobilul V.R. ce a aparţinut lui N.G.E. De altfel, acest imobil nici nu mai este în proprietatea SC S. SA fiind revendicat de alţi moştenitori, în cadrul altei acţiuni şi restituit acestora.
Ca urmare, hotărârea pronunţată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează să fie obligaţi la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat către SC S. SA Sinaia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de E.P. şi E.N., T.G. şi I.M.A. prin E.P., împotriva deciziei nr. 218 din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă recurenţii la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată către SC S. SA Sinaia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3868/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4121/2005. Comercial → |
|---|
