ICCJ. Decizia nr. 4124/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4124/2005
Dosar nr. 11098/2004
Şedinţa publică din 20 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 8460/COM/2003 al Tribunalului Timiş, secţia comercială, reclamantul V.O.S. Timişoara, a acţionat în judecată pe pârâta SC D.F. SRL Timişoara şi a solicitat instanţei rezilierea contractului de închiriere din 17 mai 2002, evacuarea pârâtei din spaţiul comercial situat în Timişoara, Piaţa Unirii, proprietatea reclamantei, pe care pârâta l-a deţinut în locaţie în baza contractului de mai sus.
Prin întâmpinare şi cerere reconvenţională, pârâta a solicitat respingerea acţiunii şi instituirea unui drept de retenţie în favoarea sa asupra spaţiului respectiv, până la nivelul care să acopere investiţia de 259.000.000 lei cu care a îmbunătăţit condiţiile locaţiei.
Tribunalul Timiş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 3453 din 3 noiembrie 2003, a admis cererea principală a reclamantului şi a constatat reziliat contractul de închiriere din 17 mai 2002 încheiat de părţi pentru spaţiul situat în Timişoara, Piaţa Unirii, în suprafaţă de 32 mp, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul respectiv.
Prin aceeaşi hotărâre a fost anulată, ca netimbrată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă, iar aceasta a fost obligată la plata sumei de 10.919.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond, având în vedere dispoziţiile art. 969 C. civ. şi ale art. 1438 şi următoarele C. civ., a constatat că a intervenit rezilierea contractului de închiriere dintre părţi, iar pe cale de consecinţă a dispus şi evacuarea pârâtei din spaţiul proprietatea reclamantei.
În ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa de fond a anulat-o, reţinând că petitul acţiunii este evaluabil în bani, iar pârâta nu a achitat taxa de timbru la valoare.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond, a declarat apel pârâta SC D.F. SRL Timişoara, susţinând că a achitat la timp chiria datorată şi că în speţă nu poate fi vorba de o neexecutare culpabilă a obligaţiilor de către pârâtă, care să atragă rezilierea contractului şi evacuarea sa din spaţiul închiriat.
Prin Decizia civilă nr. 18/ A din 5 februarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, apelul pârâtei a fost respins, pârâta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată de 12.000.000 lei faţă de reclamantă, reţinându-se că pârâta s-a circumscris prevederilor art. 8 şi 10 din contractul de închiriere din 17 mai 2002, înregistrând un număr de 3 întârzieri la plata chiriei, ceea ce potrivit articolelor din contract menţionate, se sancţionează cu rezilierea contractului.
Pârâta SC D.F. SRL Timişoara, a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, motivată în drept pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat desfiinţarea atât a sentinţei nr. 3753/2003 a Tribunalului Timiş cât şi a deciziei nr. 18/ A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara şi rejudecând în fond cauza, a solicitat să se respingă acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, pârâta a susţinut că:
- greşit instanţele anterioare au reţinut că pârâta nu şi-a achitat obligaţiile legale constând în plata chiriei;
- instanţa de apel i-a încălcat dreptul la apărare calificată;
- instanţa de apel nu a ţinut seama de faptul că pârâta a făcut reparaţii la imobil şi reparaţii de consolidare a acestuia, fapt ce explică întârzierea la plata chiriei;
- s-a respins nejustificat cererea de instituire a unui drept de retenţie, deşi reclamanta s-a îmbogăţit fără justă cauză în dauna intereselor pârâtei;
- greşit nu s-a anulat ca insuficient timbrată şi acţiunea reclamantei, întrucât cererea de reziliere nu a fost timbrată la valoarea de 350 euro.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre corectă, menţinând ca temeinică şi legală sentinţa instanţei de fond.
Primul şi al treilea motiv de recurs nu sunt întemeiate, întrucât în conţinutul motivelor de recurs, pârâta a susţinut că a efectuat cheltuieli suplimentare pentru reparaţiile la imobil „fapt pentru care se explică întârzierea la plata chiriei", aşa cum recunoaşte recurenta.
Nici motivul de recurs potrivit cu care dreptul la apărare calificată i-a fost încălcat pârâtei nu este întemeiat. Astfel, potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., „instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare temeinic motivată". Aşadar, instanţa nu este obligată să acorde termene de judecată dacă apreciază că motivele amânării nu sunt întemeiate şi, deci, nici acest motiv de recurs nu este întemeiat.
De asemenea, respingerea cererii de instituire a unui drept de reţine în favoarea recurentei pârâte a fost corect respinsă de instanţa de apel atâta vreme cât s-a constatat reziliat contractul de închiriere şi s-a dispus evacuarea pârâtei.
Nici ultimul motiv de recurs nu este întemeiat, respectiv corect s-a stabilit în sarcina reclamantei plata unei taxe de timbru fixe corespunzătoare obiectului acţiunii.
De altfel, contractul de închiriere din 17 mai 2002, care a stat la baza raporturilor de locaţiune în litigiu a expirat la data de 17 mai 2004, nefiind ulterior prelungit, iar chiriaşul a fost notificat să elibereze spaţiul ocupat fără forme legale.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul pârâtei fiind neîntemeiat se va respinge cu această menţiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC D.F. SRL Timişoara, împotriva deciziei nr. 18/ A din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4121/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4126/2005. Comercial → |
|---|
