ICCJ. Decizia nr. 4408/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4408/2005
Dosar nr. 1736/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.B. a chemat în judecată SC C.C. SRL Bucureşti, pentru a fi obligată să-i plătească suma de 718.173.869 lei majorată ulterior la 1.444.755.106 lei cu titlu de taxă de concesionare aferentă anilor 2000-2002, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere motivând că între părţi s-a încheiat la 21 aprilie 1993 un contract de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcţii, punere în funcţiune şi exploatare a unui bloc de locuinţă, pârâta urmând să achite o taxă de concesionare de 1.279.391 lei anual şi suma de 82.529 lei anual, valoare minim garantată, obligaţie pe care pârâta nu a respectat-o.
Pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu motivarea că între părţi raporturile contractuale au încetat încă din anul 1999, când societatea pârâtă a vândut apartamentele ce compuneau blocul de locuinţe către particulari şi astfel, contractul de asociere nu mai este în fiinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 8263 din 16 iunie 2004 Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia invocată de pârâtă şi a respins cererea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că într-adevăr după finalizarea lucrărilor de execuţie la construcţia blocului, ce face obiectul contractului de asociere, în perioada anilor 1996-1999, societatea pârâtă a vândut cele 33 apartamente către particulari, şi astfel a dispărut cauza juridică a asocierii avută în vedere de părţi la încheierea contractului, contractul fiind astfel stins, conform art. 251 C. com. şi art. 1531 şi 1532 C. civ.
Urmare vânzării apartamentelor, obligaţiile părţilor născute din şi în baza contractului nu mai sunt datorate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 133 din 23 februarie 2005 a respins ca nefondat apelul reclamantei apreciind că prin vânzarea celor 33 apartamente către particulari, contractul de asociere a încetat, prin lipsa cauzei juridice a asocierii, dat fiind că scopul asocierii era exploatarea apartamentelor şi obţinerea de beneficii şi ca atare în sarcina pârâtei nu mai exista obligaţia de achitare a taxei de concesionare.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă, care a susţinut motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., arătând că prin încheierea actului adiţional la contractul de asociere s-a stipulat că prevederile art. 5 din contract se modifică în sensul că durata asocierii este pe toată durata existenţei construcţiei şi în această situaţie excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei este neîntemeiată. Cât priveşte vânzarea apartamentelor unor persoane fizice s-a făcut fără acordul reclamantei şi astfel că această operaţiune juridică nu-i poate fi opozabilă, iar terenul aferent construcţiei nu putea fi înstrăinat.
Recursul nu este fondat.
Conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ., modificarea hotărârii judecătoreşti se poate cere când instanţa interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Atât instanţa de fond cât şi instanţa de apel au interpretat în mod corect actul juridic dedus judecăţii, reţinând că între părţi a fost încheiat un contract de asociere pentru terminarea lucrărilor de construcţii, punerea în funcţiune şi exploatarea de către părţile contractante a blocului din ansamblul Călăraşi, situat în Bucureşti.
Clauzele contractului sunt clare, iar potrivit art. 6.1 asociatul pârât a dobândit dreptul de preemţiune la cumpărare, vânzare, concesionare sau închiriere.
Conform acestei clauze contractuale, în perioada 1996-1998 societatea pârâtă a vândut apartamentele, reprezentând cota sa de aport şi astfel că la data introducerii cererii de chemare în judecată de către M.B. 19 decembrie 2003, SC C.C. SRL nu mai avea calitatea de proprietar şi ca atare nu există temei legal pentru plata taxei de concesionare.
Contractului de asociere încheiat între părţi îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 251 C. com., ori prin vânzarea de către pârâtă a celor 33 apartamente, clauza prevăzută în actul adiţional, potrivit căreia durata asocierii se întinde pe toată valabilitatea construcţiei a devenit caducă, lipsind cauza juridică a asocierii.
Într-adevăr pârâta a vândut apartamentele fără acordul reclamantei, dar din contractul şi actele adiţionale încheiate nu rezultă această obligaţie pentru părţile contractante.
Neîntemeiată este şi critica privind înstrăinarea terenului aferent apartamentelor vândute, deoarece din contractele de vânzare cumpărare depuse la dosarul instanţei de fond, rezultă că nu s-a vândut terenul, ci s-a transmis cumpărătorilor dreptul de concesiune asupra terenului aferent construcţiei.
Faţă de cele ce preced rezultă că Decizia atacată este legală şi drept urmare, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 133 din 23 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4410/2005. Comercial → |
|---|
