ICCJ. Decizia nr. 4399/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4399/2005
Dosar nr. 117/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 octombrie 2003 şi precizată ulterior, reclamanţii P.V. şi P.P. au chemat în judecată pârâţii R.B.G.P. SA Baia Mare, A.V.A.B., SC E.S. SRL, solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să oblige pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenurile înscrise în C.F. Baia Mare.
Prin sentinţa civilă nr. 3826 din 17 iunie 2004, Judecătoria Baia Mare a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureş.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că iniţial reclamanţii au solicitat evacuarea pârâţilor din imobilele pe care aceştia le deţin, dar ulterior acţiunea a fost calificată ca o acţiune în revendicare, iar în urma expertizei efectuate a rezultat o valoare de circulaţie de 1.737.388.057 lei situaţie în care au devenit incidente dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ.
Tribunalul Maramureş, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1693 din 28 august 2004 a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Baia Mare, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 181 C. proc. civ., în sensul că valoarea litigiului a fost modificată în cursul procesului, respectiv la data de 28 mai 2004, deşi acţiunea a fost înregistrată la 16 octombrie 2003 şi constatând ivirea conflictului negativ de competenţă a înaintat dosarul la Curtea de Apel Cluj.
Prin sentinţa nr. 1004 din 21 octombrie 2004 instanţa de apel a stabilit în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., că revine Judecătoriei Baia Mare competenţa materială a soluţionării cauzei întrucât în adevăr acţiunea a fost înregistrată la data de 16 octombrie 2003 şi pe parcursul soluţionării cauzei, respectiv la 29 mai 2004 s-a precizat o valoare a imobilelor în litigiu superioară cuantumului de un miliard lei prevăzut de art. 2 oct.1 lit. v C. proc. civ., fiind incidente dispoziţiile art. 181 C. proc. civ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs SC C. SA criticile vizând aspecte de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Astfel se susţine că s-a omis faptul că litigiul dintre părţi este de natură civilă şi nicidecum de natură comercială, la Judecătorie fiind soluţionat ca un litigiu comercial, situaţie în care şi conflictul negativ de competenţă trebuie soluţionat de secţia civilă a instanţei de apel.
Pe fond recurenta consideră că s-a făcut o aplicare greşită a art. 181 C. proc. civ., întrucât în cauză a operat o înlocuire a obiectului acţiunii din evacuare, în revendicare deci cu un obiect evaluabil în bani, ori Judecătoria nu a fost investită ca soluţionarea unei cereri având un obiect evaluabil în bani.
Recursul este nefondat.
Aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosarul de fond imobilele în litigiu au fost dobândite în proprietate de către recurentă ca urmare a preluării întregului patrimoniu al SC E.S. SRL în urma procesului de absorbţie prin fuziune.
La rândul său SC E.S. SRL a preluat acest teren ca urmare a procedurii de executare silită a fostului proprietar de către A.V.A.B. şi a adjudecării prin licitaţie publică.
În acest context rezultă, fără putinţă de tăgadă, că imobilul în litigiu, face parte din fondul de comerţ al recurentei astfel că având în vedere şi calitatea de comerciant al acesteia litigiul este de natură comercială, astfel că justificat conflictul de competenţă s-a soluţionat de secţia civilă.
Numai că, potrivit normele de organizare judiciară, judecătoriile nu au secţii de specialitate, iar potrivit art. 1 pct. 1 judecă în primă instanţă toate procesele şi cererile în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Investită cu soluţionarea cauzei al cărui obiect s-a precizat pe parcurs s-a reţinut că valoarea terenurilor ce au ca obiect acţiunea în revendicare este peste un miliard lei, numai că acestei situaţii îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 181 C. proc. civ., astfel că justificat în soluţionarea conflictului negativ instanţa de apel a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Baia Mare neavând relevanţă schimbarea obiectului cauzei care s-a făcut cu respectarea art. 132 C. proc. civ.
În consecinţă, văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC C. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 1004 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4398/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4402/2005. Comercial → |
|---|
