ICCJ. Decizia nr. 4402/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4402/2005
Dosar nr. 1383/2005
Şedinţa publică din 30 septembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 978/ C din 8 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta O.M.B. cu sediul în localitatea Brezoi judeţul Vâlcea în contradictoriu cu pârâta R.N.P. – D.S.V. cu sediul în Râmnicu Vâlcea, în sensul că a obligat pârâta la plata despăgubirilor în sumă de 976.532.488 lei, reprezentând contravaloare material lemnos exploatat pe terenurile reclamantei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 61.075.648 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a respins, prin încheierea din 6 mai 2004, excepţiile ridicate de pârâtă privind lipsa de competenţă materială, prescripţia dreptului la acţiune şi a inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, cu motivarea că litigiul este de natură comercială datorită faptului că izvorăşte din contractul de vânzare-cumpărare încheiat între SC C.F. SA şi D.S.V., iar dreptul la acţiune s-a născut la data la care s-a eliberat titlul de proprietate pentru terenul forestier şi ca atare s-a dobândit calitatea procesuală activă.
Pe fondul cauzei, în esenţă, s-a reţinut că raportat la protocolul încheiat la data 17 februarie 2000, la concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit de expert contabil C.I., faţă de prevederile ordinului din februarie 1998 emis de M.P.P.M., dar şi având în vedere sentinţa civilă nr. 1605 din 21 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Brezoi, pârâta era obligată să nu iniţieze formalităţile de vânzare a materialului lemnos de pe terenurile ce urmau să fie restituite reclamantei, care astfel ar fi primit la punerea în posesie întreaga cantitate de material lemnos existentă pe teren la momentul emiterii actelor menţionate mai sus.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 14/A/C din 16 februarie 1005 a admis apelul formulat de pârâta R.N.P. – D.S.V., împotriva sentinţei nr. 978/ C din 8 octombrie 2004, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia comercială, în dosarul nr. 796/COM/2004, intimată fiind reclamanta O.M.B., a schimbat în tot sentinţa, în sensul că pe fond a respins acţiunea ca inadmisibilă. De asemenea a mai obligat pe intimată să plătească apelantei-pârâte suma de 20.312.825 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a stabilit că reclamanta avea la îndemână o acţiune de drept comun întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 75/2002, iar excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâtă prin apărările susţinute prin întâmpinarea de la fond dar şi prin critica de nelegalitate argumentată în apel, este justificată, ceea ce a făcut inutilă examinarea celorlalte motive de netemeinicie vizând fondul cauzei. Excepţia de inadmisibilitate a acţiunii bazată pe îmbogăţirea fără just temei, a fost fundamentată în principal că în speţă nu se poate susţine mărirea patrimoniului pârâtei în detrimentul reclamantei, din moment ce aceasta din urmă nu justifică dreptul său de proprietate atunci când cumpărătorul SC C.F. SRL şi-a îndeplinit obligaţia corelativă de plată a preţului, chiar şi prin compensările consemnate în procesul-verbal aflat la dosar. La data de 17 februarie 2000 când a intervenit „Protocolul" aflat la dosar, reclamanta nu era în măsură să-şi dovedească dreptul de proprietate pretins asupra masei lemnoase din raza O.S.B. sau O.S.C., chiar dacă prin ordinul M.A.P.P.M. pârâta era avertizată cu privire la eventualele reconstituiri a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997. Ordinul nr. 112/1998 a avut în vedere numai cererile întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 169/1997, (reclamanta prevalându-se de Legea nr. 1/2000), dar şi contractele aflate în derulare, atenţionarea referindu-se doar la masa lemnoasă pusă în valoare dar nelicitată şi necontractată care urma să fie înlocuită, pe cât posibil, cu un volum echivalent din arboretele neafectat de revendicări.
Împotriva deciziei nr. 14/A/C din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a promovat recurs reclamanta O.M.B., care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate şi netemeinicie, instanţa de apel făcând o greşită apreciere sub aspectul că acţiunea este inadmisibilă, iar ordinul nr. 112/1998 al M.A.P.P.M. nu a avut în vedere numai cererile întemeiate pe Legea nr. 169/1997 ci se referea la exploatarea masei lemnoase de pe terenurile ce nu aparţineau statului, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând ca temei de drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt întemeiate, recursul declarat de reclamanta O.M.B. urmând a fi admis, pentru următoarele considerente.
Este de necontestat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă solicitarea O.M.B. de obligare la restituirea sumei de 1.645.836.000 lei, reactualizată, reprezentând masa lemnoasă contractată şi vândută către SC C.F. SA Rm. Vâlcea de pe parcelele proprietatea obştei, cu motivarea că după apariţia Legii nr. 169/1997 structurile silvice au intensificat exploatarea masei lemnoase cu precădere din pădurile ce urmau a fi retrocedate foştilor proprietari.
Greşit a procedat instanţa de apel atunci când a respins acţiunea reclamantei ca inadmisibilă, deoarece în materia îmbogăţirii fără justă cauză în contextul cadrului legal invocat de reclamantă se impunea respingerea excepţiei de inadmisibilitate. Astfel, prin ordinul nr. 112 din 13 februarie 1998 emis de M.A.P.P.M. s-a interzis, pentru evitarea stărilor conflictuale dintre organele administraţiei silvice şi persoane fizice sau juridice care au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr. 169/1997, amplasarea de tăieri de produse principale în arboretele ce fac obiectul acestor reconstituiri. Relevanţă juridică în corecta stabilire a situaţiei de fapt şi de drept o reprezintă şi sentinţa civilă nr. 1605 din 21 noiembrie 2000, pronunţată de Judecătoria Brezoi, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta O.M.B. şi C.A.L. nr. 18/1991, împotriva pârâţilor D.S.V. şi D.S.B. judeţul Vâlcea, fiind dispusă sistarea tăierilor şi valorificărilor resurselor lemnoase şi a produselor accesorii ale pădurii de pe suprafaţa de 6300 ha ce urmează a fi reconstituită obştii. În acest context, încă de la data de 21 ianuarie 1999 între D.S.V., în calitate de vânzător şi SC C.F. SA în calitate de cumpărător s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare privind o masă lemnoasă cu un volum de 17.821,790 m3 şi cu o valoare de 5.572.213.686 lei, iar pentru partida Brezoi cu o valoare de 608.998.968 lei, contract care ulterior a fost completat cu acte adiţionale.
Pentru aceste raţiuni juridice, urmează a admite recursul declarat de reclamanta O.M.B., împotriva deciziei nr. 14/A/C din 16 februarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, pe care în temeiul art. 304 pct. 9, raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ., o casează şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului pe fond, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta O.M.B., împotriva deciziei nr. 14 din 16 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelului pe fond, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4399/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4407/2005. Comercial → |
|---|
