ICCJ. Decizia nr. 4685/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4685/2005
Dosar nr. 8515/2004
Şedinţa de la 13 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 aprilie 2003, reclamanţii C.Ş. şi P.T. cheamă în judecată pe pârâta SC A.C. SA Braşov, prin reprezentantul său legal P.G., solicitând instanţei să constate nulitatea absolută a hotărârilor A.G.A. a pârâtei adoptate în şedinţa din 31 martie 2003, să dispună suspendarea executării hotărârii atacate până la soluţionarea cauzei cu cheltuieli de judecată.
La 9 decembrie 2003 reclamanţii precizează acţiunea arătând că toate hotărârile adoptate în A.G.A. pârâtei la 31 martie 2003 au fost reunite într-o singură hotărâre autentificată la 11 aprilie 2003 şi solicitând constatarea nulităţii absolute a acestei hotărâri şi a actului adiţional redactat ulterior, ca urmare a adoptării hotărârii mai sus menţionate.
La 21 octombrie 2003 formulează cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtei D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R.M., S.C., S.V. şi B.G.
Prin încheierea din şedinţa camerei de consiliu din 9 decembrie 2003, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei pentru D.N. şi anulează toate actele de procedură formulate de avocata P.E. pentru D.N., reţinând în acest sens că din certificatele comunicate de R.C. din 14 martie 2003, 23 aprilie 2003, 12 martie 2003, 12 septembrie 2003 rezultă că reprezentantul legal al pârâtei nu era D.N. şi că reprezentanţii legali ai acesteia, P.T. şi C.Ş., nu au angajat-o pe avocata P.E. pentru litigiul de faţă.
Prin sentinţa civilă nr. 4971/ C din 16 decembrie 2003 dată în Camera de Consiliu, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite acţiunea formulată şi precizată de reclamanţi, dispune anularea hotărârilor A.G.A. a societăţii pârâte din 31 martie 2003 autentificate, cu 12.106.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei către reclamanţi, respinge cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de intervenienţi.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că pârâta legal reprezentată în instanţă a declarat că achiesează la acţiunea formulată şi precizată de reclamant, ceea ce face ca intervenţia accesorie în interesul pârâtei să fie respinsă ca fiind potrivnică interesului pârâtei pentru care au intervenit şi care este de acord cu admiterea acţiunii.
Prin Decizia nr. 109/ Ap din 23 aprilie 2004, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, admite excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei a numitului D.N. şi, în consecinţă anulează apelul declarat de pârâtă prin D.N. împotriva sentinţei civile nr. 4971/ C din 16 decembrie 2003 şi a încheierii din 9 decembrie 2003 a Tribunalului Braşov, respinge ca inadmisibil apelul declarat de intervenienţi împotriva aceleiaşi sentinţe şi obligă pe apelanţi să plătească intimatei pârâte prin C.Ş. suma de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că D.N. a fost revocat din funcţia de administrator al pârâtei prin hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003, prin care a fost nulit ca preşedinte al consiliului de administraţie P.G. şi ca reprezentant C.Ş., hotărârea nefiind atacată printr-o acţiune în anulare în condiţiile Legii nr. 31/1990 şi printr-o acţiune de drept comun, iar efectele hotărârii nu au fost suspendate.
Mai reţine instanţa de apel că prin hotărârea A.G.A. din 31 martie 2003 în litigiu, a fost reconfirmat ca preşedinte al consiliului de administraţie D.N., al cărui mandat însă nu poate produce efecte întrucât prin sentinţa civilă nr. 2040 din 13 mai 2003 rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 780 din 18 iulie 2003 a Curţii de Apel Braşov, s-a dispus suspendarea executării menţionatei hotărâri A.G.A. în litigiu, până la soluţionarea acţiunii în anulare, anulare admisă prin sentinţa apelată, care este executorie conform art. 7208 C. proc. civ., iar apelanţii nu au solicitat suspendarea efectelor hotărârii judecătoreşti atacate cu apel şi în speţă nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 284 alin. (5) C. proc. civ., privind suspendarea de drept a executării acesteia. Reţine, de asemenea, instanţa de apel că drept consecinţă a caracterului accesoriu al cererii de intervenţie formulate de intervenienţi apelul declarat de aceştia este inadmisibil de vreme ce apelul principal a fost anulat.
Nemulţumită de soluţie, declară recurs pârâta prin D.N. şi intervenienţii prin mandatar D.M. solicitând instanţei, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., că constate că în mod greşit instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui D.N. invocată din oficiu şi, în consecinţă, să admită recursul, să caseze hotărârea atacată şi să trimită cauza pentru judecarea apelului.
În motivarea recursului, recurenţii susţin că instanţa de apel a aplicat greşit dispoziţiile art. 8 şi 34 din Legea nr. 31/1990 conform cărora trebuia să stabilească acea calitate de reprezentant în discuţie raportat la actul constitutiv sau la hotărârea A.G.A. de numire a acesteia, limitându-se nejustificat doar la examinarea dispoziţiilor hotărârii A.G.A. din 12 februarie 2004 ca ultimă hotărâre a A.G.A. potrivit căreia D.N. nu are calitatea de reprezentant, hotărâre contestată de recurenţi ca şi hotărârea A.G.A. din 18 februarie 2003 constatarea nulităţii absolute a căreia au solicita-o, acţiune ce face obiectul unui alt dosar până la soluţionarea irevocabilă a căruia recurenţii apelanţi au cerut instanţei de apel să suspende cauza, cerere respinsă de respectiva instanţă prin încheierea din 22 aprilie 2004.
La dosarul cauzei pârâta recurentă SC A.C. SA Braşov, prin reprezentantul legal P.G. depune o adresă (dosar de recurs) prin care face cunoscut instanţei că nu a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 109/ A din 23 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, că nu a angajat nici un avocat care să declare şi apoi să motiveze acest recurs, şi că oricum, renunţă la judecata acestui recurs conform art. 246 C. proc. civ., însoţind adresa printr-un certificat din 14 iunie 2004 emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov din care rezultă calitatea de administrator şi reprezentant al societăţii a lui P.G.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului Curtea constată că este nefondat.
Recurenţii au criticat Decizia instanţei de apel pentru greşita aplicare a legii, dar fără a face dovada că D.N. cel care a declarat recursul ca reprezentant al societăţii pârâte avea această calitate la data pronunţării deciziei recurate ca la data declarării recursului. Din examinarea certificatelor emise de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov după data pronunţării deciziei din apel, respectiv din 14 iunie 2004 (dosar de recurs) şi din 12 octombrie 2005 (dosar recurs) rezultă că reprezentant al societăţii pârâte este P.G. şi nu D.N., cum corect a reţinut şi instanţa de apel în baza certificatului emis de O.R.C. de pe lângă Tribunalul Braşov la 24 februarie 2004 (dosar de apel). Astfel fiind în mod întemeiat instanţa de apel a anulat apelul ca fiind promovat în numele societăţii pârâte apelante de o persoană fără calitate, D.N. neavând la data promovării apelului, respectiv la 27 februarie 2004, calitatea de reprezentant al respectivei societăţii făcând o corectă aplicare a legii, respectiv a art. 161 C. proc. civ.
De asemenea, făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., instanţa de apel a respins apelul formulat de intervenienţii în interesul societăţii comerciale pârâte, apelante.
În sfârşit, nu se poate reţine critica recurenţilor referitoare la obligativitatea stabilirii calităţii de reprezentant al unei societăţi comerciale numai prin raportare la actul său constitutiv sau la hotărârea A.G.O.A. de numire a acesteia întrucât A.G.O.A. are, potrivit art. 111 alin. (1) lit. b), competenţa să aleagă pe administratori, dar conform art. 113 lit. m), adunarea generală extraordinară se întruneşte ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru „orice altă modificare a actului constitutiv", cum ar fi aceea privind schimbarea administratorilor desemnaţi prin actul constitutiv, iar potrivit art. 137, alin. (3), din Legea nr. 31/1990, numirea şi înlocuirea administratorilor unei societăţii pe acţiuni se fac exclusiv de către adunarea generală, fără a se preciza dacă aceasta trebuie să fie ordinară sau extraordinară. Ori, în cauză recurenţii nu au probat că la momentul pronunţării apelului era în vigoare o hotărâre a adunării generale a societăţii pârâte care ar fi desemnat pe D.N. ca administrator şi reprezentant al menţionatei societăţi.
Astfel fiind, se constată că Decizia instanţei de apel recurată este temeinică şi a fost dată cu corecta aplicare a legii, recursul promovat împotriva acesteia urmând a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A.C. SA Braşov prin D.N. şi intervenienţii D.I.C., T.G., A.L., M.C., M.A., K.W.M., F.A., F.T., B.I., A.R., S.C., S.V., B.G., prin mandatar D.M., împotriva deciziei civile nr. 109/ Ap din 23 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4682/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4689/2005. Comercial → |
|---|
