ICCJ. Decizia nr. 4682/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4682/2005
Dosar nr. 1557/2005
Şedinţa publică din 12 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 15323 din 29 noiembrie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC P.N. SA, iar pârâta S.N.T.R. SA a fost obligată la plata sumei de 18.032.103.781 lei (echivalentul a 536.414,32 dolari S.U.A.) reprezentând daune interese contractuale, plus 753.466.038 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia comercială nr. 93 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa de fond fiind schimbată în tot în sensul admiterii acţiunii şi obligării pârâtei la plata sumei de 418.990 dolari S.U.A., echivalent în lei la data plăţii, cu 42.357.310 lei cheltuieli de judecată în sarcina intimatei reclamante.
Prin aceeaşi decizie apelanta a fost obligată la plata către expertul D.I. a unei diferenţe de onorariu în sumă de 17.500.000 lei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a avut în vedere concluziile noii expertize contabile efectuate în această fază procesuală potrivit cărora prejudiciul suferit de reclamantă este de 418.990 dolari S.U.A., prejudiciu calculat în raport de consumul total de materiale auxiliare în perioada 10 septembrie 2001 - 1 februarie 2003, din care s-a dedus stocul existent la 10 septembrie 2001, necesarul de materiale auxiliare pentru producţia F.Ţ. Târgu Jiu, pe aceeaşi perioadă, necesar stabilit prin extragerea consumului lunar din fişele limită de consum lunar.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 şi pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta apreciază că instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., art. 304 pct. 5 C. proc. civ., primind şi soluţionând o cerere al cărei obiect este precizat doar în valută, nu şi în lei astfel cum prevăd dispoziţiile art. 5 alin. (3) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Prin cea de-a doua critică recurenta apreciază că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, art. 304 pct. 6 C. proc. civ., obligând apelanta doar la suma de 418.990 dolari S.U.A., în timp ce însăşi apelanta, în cererea de apel recunoscuse că datorează 421.978 dolari S.U.A., cu titlu de daune.
De asemenea, hotărârea din apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., instanţa nefăcând altceva decât să prezinte o situaţie de fapt, fără a argumenta juridic soluţia dată.
Prin cea de-a patra critică recurenta consideră că instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, respectiv clauzele contractului încheiat între părţi privitoare la condiţiile în care se derulau raporturile contractuale, necesarul de materiale pentru realizarea producţiei F.Ţ. Târgu Jiu, stabilindu-se înainte de începerea producţiei, cantităţile de materiale fiind solicitate în baza comenzilor tuturor partenerilor contractuali ai intimatei, aşa încât, valoarea contractului dintre părţi nu putea fi stabilită decât prin însumarea cantităţilor înscrise în comenzile emise, la care se aplicau preţurile convenite de părţi prin contract.
În consecinţă, apreciază că în mod greşit instanţa de apel a stabilit şi şi-a însuşit obiectivele expertizei propuse de intimată, cât şi concluziile expertului.
Prin cea de-a cincea critică recurenta apreciază că hotărârea este lipsită de temei legal, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nefiind indicat nici un temei de drept care să justifice soluţia adoptată.
În final, recurenta impută instanţei nepronunţarea asupra unor mijloace de apărare şi dovezi administrate ce erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, art. 304 pct. 10 C. proc. civ., omiţând să analizeze şi răspunsul expertului la obiecţiunile sale, răspuns care de altfel a determinat recuzarea expertului, iar ulterior, expertul nu a mai efectuat completarea dispusă de instanţă, omisiune care a făcut ca prejudiciul stabilit de expert şi însuşit de instanţă să fie greşit.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata, care şi-a schimbat denumirea în SC G.T. SA, depunând acte în acest sens, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta, criticile urmând a fi analizate într-o altă ordine decât cea invocată.
Instanţa de apel şi-a fundamentat şi argumentat soluţia exclusiv pe concluziile expertizei întocmite de D.I., în această fază procesuală, expert care a fost recuzat de două ori de către reclamantă, intimată în apel, cereri respinse de instanţă.
Din încheierea din 3 martie 2004, rezultă că s-a acordat termen pentru ca părţile să depună obiectivele expertizei, obiective ce urmau a fi cenzurate de instanţă.
La termenul următor, 17 martie 2004, aceste obiective au fost încuviinţate aşa cum au fost formulate de părţi, deşi din practicaua încheierii rezultă că părţile şi-au contestat reciproc unele dintre obiective.
Acest fapt a permis expertului abordarea numai a unora dintre obiective, iar ulterior crearea unor confuzii între completările acestei expertize, expertul nu răspunsese tuturor obiectivelor şi obiecţiuni la expertiză, încheierea din 6 octombrie 2004, fiind edificatoare în acest sens, iar expertul în loc să răspundă analizează el însuşi probele, în răspunsul dat, ignorând cele dispuse prin încheierea din 6 octombrie 2004.
Ulterior, deşi a răspuns obiectivului omis dintre cele propuse de intimată, acest răspuns, potrivit căruia prejudiciul însumează 472.900 dolari S.U.A. nu mai este analizat de instanţă.
Cum instanţa de apel şi-a argumentat exclusiv soluţia pe concluziile acestei expertize, în raport de cele reţinute, curtea apreciază criticile recurentei fondate pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 10 C. proc. civ., ca întemeiate.
Instanţa de apel nu a corelat concluziile expertului cu cele stipulate de părţi în contract (respectiv art. 4), cu referire la anexele 1 şi 2, contract de constituie legea părţilor şi pe care l-a ignorat complet, aşa încât critica recurentei este întemeiată şi sub acest aspect.
De asemenea instanţa de apel nu a corelat concluziile expertului cu recunoaşterile apelantei pârâte, parte care prin obiecţiunile de la fond, fusese de acord cu despăgubiri în valoare de 477.602,60 dolari S.U.A., pentru ca apoi, prin cererea de apel, cu 421.978,92 dolari S.U.A.
Soluţia instanţei de apel de a obliga pârâta la o sumă mai mică decât fusese de acord însăşi apelanta, fără nici un fel de argumentare, îndreptăţeşte critica recurentei întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., curtea urmând a o admite şi sub acest aspect.
De reţinut că dacă la începutul litigiului pârâta contesta dreptul reclamantei de a fi despăgubită susţinând că s-ar îmbogăţi fără justă cauză (a se vedea încheierea) ulterior, prin răspunsurile date la interogator şi prin notele depuse la dosar, a recunoscut că reclamanta are dreptul de a fi despăgubită, contestând numai cuantumul acestei despăgubiri, cuantum modificat succesiv, după cum s-a arătat.
Instanţa de apel nu a argumentat nici motivele pentru care concluziile primei expertize au fost înlăturate, nici măcar înlăturarea concluziilor expertului din apel potrivit cărora prejudiciul creat reclamantei ar fi de 472.900 dolari S.U.A., aşa încât critica recurentei este justificată şi sub acest aspect.
În ceea ce priveşte însă prima critică a recurentei, cea întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., curtea o apreciază ca nefondată, deoarece ea însăşi şi-a formulat acţiunea în despăgubiri într-o altă monedă stabilită şi convenită de altfel de părţi în anexa II la contract, fapt ce nu a împiedicat, nici instanţa de fond, nici cea de apel, să stabilească timbrajul şi să dispună ca sumele stabilite ca despăgubiri să fie plătibile în lei.
În consecinţă, recursul reclamantei este întemeiat motiv pentru care va fi admis iar Decizia din apel casată în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 6, 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Curtea apreciază că, întrucât soluţia din apel a fost argumentată exclusiv pe concluziile raportului de expertiză efectuat în această fază procesuală, raport analizat în considerentele expuse, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispoziţiile art. 314 C. proc. civ., cu ocazia rejudecării instanţa de apel urmând a clarifica situaţia prejudiciului raportat la clauzele contractuale la actele depuse de părţi şi la recunoaşterile pârâtei, eventual prin ordonarea unei contraexpertize, date fiind concluziile diferite la care au ajuns experţii desemnaţi în cele două faze procesuale, fond şi apel, ocazie cu care se vor analiza şi cheltuielile de judecată efectuate de părţi în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.N. SA Bucureşti, împotriva deciziei nr. 93 din 2 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului pârâtei.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4666/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4685/2005. Comercial → |
|---|
