ICCJ. Decizia nr. 4768/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin încheierea pronunțată.
în pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că la cererea creditorilor urmăritori, prin mandatara SC F.M.S. SRL a fost vândută la licitație publică nava I.I., sub pavilion panamez, proprietatea debitorilor, B.D.N. SA și E.N.C.L., fiind adjudecată la 6 noiembrie 1998 în favoarea S.C.I., pentru suma de 750.000 dolari S.U.A.
Creditorii urmăritori au solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 237/MF/1998 la Tribunalul Constanța distribuirea prețului obținut prin vânzarea la licitație a navei.
Au formulat cereri de opoziție la distribuire și au solicitat plata propriilor creanțe creditorii: SC I.S.S. SRL, K.C.A. prin mandatara SC F.M.S. SRL, SC A. SRL, B.C.G., C.N.A.P.M.C. și G.S.F.T.L., SC E. SA.
Admițând excepția de decădere din dreptul de a face opoziție, invocată de creditoarea, B.C.G., instanța de fond a reținut ca tardive opozițiile formulate de creditoarele: C.N.A.P.M.C., G.S.F.T.L. și SC E. SA, pe motiv că a fost depășit termenul de depunere de 3 zile de la vânzarea navei, 6 noiembrie 1998, termen stabilit prin art. 933 alin. (1) C. com. Au fost respinse ca nefondate, susținerile acestor creditoare, potrivit cărora termenul de 3 zile curge de la data plății prețului sau a transcrierii vânzării în registru maritim.
în ce privește termenul pentru depunerea titlurilor de creanță, prevăzut de art. 933 alin. (2) C. com., instanța a reținut că termenul de 8 zile, nu este de decădere, creditorii fiind în termen până la distribuirea prețului.
Ca urmare, excepția de decădere, invocată de B.C.G. nu a fost primită.
Referitor la distribuirea prețului, instanța a reținut ca aplicabilă ordinea de preferință reglementată de Convenția Internațională pentru unificarea anumitor reguli referitoare la privilegiile și ipotecile maritime de la Bruxelles, din 10 aprilie 1926, ratificată prin Legea nr. 43/1937, parte din dreptul intern, conform art. 11 alin. (2) din Constituția României și a analizat creanțele fiecărui creditor, în raport de ordinea din această Convenție.
împotriva încheierii Tribunalului Constanța din 16 iulie 1999 au declarat apel.
Curtea de Apel Brașov. secția comercială și contencios administrativ, prin decizia nr. 6/ Ap din 22 februarie 2002 a admis în parte apelul creditoarei B.C.G. și a schimbat în parte hotărârea Tribunalului Constanța, în sensul că a dispus distribuirea prețului, în raport de art. 687 C. com., și nu potrivit art. 2 din Convenția Bruxelles, după cum urmează:
1. Creditoarea.
în pronunțarea acestei decizii, instanța a reținut că, legea aplicabilă în stabilirea ordinii în distribuirea prețului, nu este Convenția Bruxelles din 10 aprilie 1926, întrucât nu este îndeplinită condiția din pct. 14 a acestei Convenții, și anume, ca vasul grevat să aparțină unui stat contractant. în speță, vasul era sub pavilion panamez, stat necontractant. Ca urmare, pentru acest motiv s-a admis apelul B.C.G. și s-a reținut ca aplicabil C. com., ordinea de prioritate a creanțelor privilegiate fiind cea prevăzută de art. 687 C. com.
Nu au fost admise susținerile B.C.G. referitoare la tardivitatea depunerii titlurilor de creanța în termen de opt zile din ziua formulării opoziției, de către creditorii SC A. SRL, SC K.C.A., SC F.M.S. SRL și SC I.S.S. SRL.
S-a reținut că, spre deosebire de alin. (1) al art. 933 C. com., care sancționează cu pierderea dreptului, nedepunerea opoziției în 3 zile de la vânzare, alin. (2) al aceluiași articol, prevede datoria creditorilor de a prezenta titlurile de creanță, fără o sancțiune.
Apelul creditoarei SC F.M.S. SRL Constanța a fost respins cu motivarea că la poziția unu au fost acordate cheltuielile de judecată și cheltuieli cu plata mandatului în sumă de 13.176,85 dolari S.U.A., iar cheltuielile de 14.981,5 dolari S.U.A. nu au caracter privilegiat, fiind creanțe chirografore.
în respingerea apelului creditoarei, SC I.S.S. SRL, instanța a reținut că, deși suma de 30.390 dolari S.U.A., împrumut maritim a fost încuviințată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nu s-a făcut dovada predării sumei și nu sunt actele de livrare emise de furnizorul de carburant.
Instanța a respins apelul creditoarei K.C.A., prin care s-a criticat neincluderea în tabloul de distribuție a sumei de 130.670 dolari S.U.A., la care a fost obligat prin hotărâre judecătorească proprietarul vasului, urmare a avariilor suferite de marfă, reținând că, nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 687 pct. 11 C. com. și anume ca dauna să fi fost imputabilă căpitanului sau echipajului, în ultima călătorie.
în respingerea apelului creditoarei C.N.A.P.M.C., s-a reținut ca neaplicabil în speță art. 932 alin. (2) C. com., invocat de această parte, întrucât în speță nu se pune problema restituirii prețului către fostul proprietar, ci a distribuirii prețului între creditori. Sunt aplicabile prevederile art. 933 alin. (1) C. com., care menționează expres că termenul pentru opoziție curge, de la data vânzării, legiuitorul neprevăzând un alt moment, cum ar fi, consemnarea prețului sau înregistrării vânzării în registrul căpităniei portului.
Aceleași considerente, aplicarea art. 933 alin. (1) C. com., s-au reținut și în respingerea apelului creditoarei SC G.L.
împotriva acestei ultime hotărâri, au declarat recurs:
1. D.S., A.V., K.S., G.A., B.A., S.V., T.Y., B.E., C.A., H.O., B.M., T.V., S.A., prin mandatara SC F.M.S. SRL Constanța;
2. K.C.A. prin mandatara SC F.M.S. SRL Constanța;
3. SC I.S.S. SRL Constanța;
4. SC F.M.S. SRL Constanța;
5. C.N.A.P.M.C. SA;
6. B.C.G., cu sediul în Grecia Atena.
Recurentele de la poziția 1 și 2 prin mandatara SC F.M.S. SRL, precum și aceasta din urmă în nume propriu precum și SC I.S.S. SRL Constanța, au criticat hotărârea instanței de apel, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., susținând următoarele:
1) greșit instanța de apel a reținut că nu este aplicabilă Convenția Internațională pentru unificarea anumitor reguli referitoare la privilegiile și ipotecile maritime, Bruxelles 1926, motivând că vasul în cauză este sub pavilion panamez, stat necontractant.
Instanța a ignorat alin. (2) al art. 14 din Convenție, potrivit căruia principiul formulat în alin. (1) art. 14, "nu atinge dreptul statelor contractante a nu aplica dispozițiunile prezentei Convențiuni în favoarea supușilor unui Stat necontractant".
Rezultă din această prevedere legală, dreptul statului contractant de a nu aplica Convenția și per a contrario, dreptul de a o aplica.
Recurentele susțin aplicabilitatea Convenției și în raport de art. 14 alin. (1) teza a II-a care prevede aplicarea acesteia nu numai în cazul în care vasul este dintr-un stat contractant, dar "și în toate celelalte cazuri prevăzute de legislația națională", ori, "Legea nr. 105/1992 prevede în art. 139 alin. (2) că în porturi se aplică legea locală, ori, legea locală este Convenția de la Bruxelles 1924, care prevalează asupra Codului Comercial.
Se mai susține că prin aplicarea Convenției Bruxelles 1924, ordinea de distribuire se modifică în sensul că devin creanțe privilegiate, în rang preferabil creanței B.C.G. și următoarele creanțe ale creditoarei K.C.A.:
- 258.432 dolari S.U.A. (compusă din 92.262,84 dolari S.U.A. cheltuieli portuare Constanța admise de instanța de fond la pct. 5 și suma de 35.500 dolari S.U.A., cheltuieli portuare Marinpol, Ucraina, pct. 6 din hotărârea de fond, dar și suma de 130.670 dolari S.U.A. stabilită prin titlu executoriu cu titlu de avarie la marfă. Această creanță este admisibilă chiar în aplicarea Codului Comercial și anume pct. 11 al art. 687, potrivit căruia constituie creanțe privilegiate "indemnitățile datorate chiriașilor pentru nepredarea lucrurilor încărcate sau pentru avariile suferite de dânsele din culpa căpitanului sau a echipajului, în ultima călătorie"
2) greșit s-a reținut că 14.981,50 dolari S.U.A., remunerația mandatarei SC F.M.S. SRL este creanță chirograforă, deci nedistribuibilă, întrucât s-a apelat la serviciile unui avocat, mandatul judiciar poate fi remunerat, dar, pe de altă parte, acest mandat a cuprins și consultanță tehnică de specialitate, corespondența cu clienții și a fost implicată în executarea silită a navei, procedurile premergătoare executării efective, consemnarea prețului adjudecat într-un cont blocat al mandatarei.
3) greșit s-a respins creanța SC I.S.S. SRL Constanța de 30.390 dolari S.U.A., cheltuieli de aprovizionare combustibil pe motiv că nu s-a făcut dovada acestor cheltuieli, întrucât este incontestabil că nava a fost aprovizionată de furnizorii timp de 8 luni cât a staționat în portul Constanța. Există la dosar facturile furnizorilor semnate de comandant, care sunt opozabile creditorilor.
II. în ce privește recursul creditoarei C.N.A.P.M.C. SA, s-a susținut că greșit instanțele de fond și apel au aplicat pentru creanța sa privilegiată, art. 933 C. com. și au respins-o ca tardivă, prin depășirea termenului de 3 zile socotit de la vânzarea navei, întrucât i se aplică art. 932 alin. (2) C. com., potrivit căruia opoziția se face în raport de "liberarea prețului" și nu la distribuția prețului.
Pe de altă parte, chiar în condițiile aplicării art. 933 C. com., se încadrează în termenul de trei zile, întrucât acest termen se coroborează cu art. 690, respectiv stingerea privilegiilor asupra vasului odată cu vânzarea silită, după achitarea prețului.
III. Prin recursul creditoarei, B.C.G., a fost criticată decizia instanței de apel, pentru următoarele motive:
- instanțele au dat o interpretare greșită art. 933 alin. (2) C. com., considerând că creditorii ce au depus opoziție în 3 zile de la vânzare, pot depune titlurile de creanță până la distribuirea prețului, iar nu în 8 zile de la data opoziției. în acest fel au fost admise fără temei, deși erau tardive, creanțele SC A. SRL, SC K.C.A., SC F.M.S. SRL și SC I.S.T. SRL, tabelul creditorilor a fost stabilit contrar legii.
Recurenta a formulat critici referitoare la ordinea de distribuire a prețului și sumele acordate, susținând următoarele:
- La poziția 1, suma cuvenită era de 10.119,73 dolari S.U.A., cheltuieli din faza de executare silită, diferența până la suma acordată, de 14.493,85 dolari S.U.A., reprezentând cheltuieli din faza de obținere a titlului executor;
- La poziția 5 creanța de 39.610 dolari S.U.A. acordată lui SC I.S.S SRL, rezultând din împrumutul contractat de căpitan în baza art. 519 C. com., nu are caracter privilegiat, prin raportare la dispozițiile art. 689 pct. 7 C. com., întrucât nu s-au depus procesul verbal subscris de fruntașii echipajului și hotărârea de autorizare a împrumutului.
Din actele și lucrările dosarului se rețin următoarele:
Litigiul în cauză privește executarea silită a unei nave, respectiv distribuirea prețului între creditorii privilegiați, urmare vânzării la licitație.
Instanțele de fond și apel, s-au pronunțat asuprea dispozițiilor legale aplicabile, respectarea termenelor de prezentarea titlurilor de către creditori, natura creanțelor și încadrarea în ordinea de preferință.
în ce privește legea aplicabilă Curtea de Apel a reținut norma de drept comun, C. com. și nu convenția internațională pentru unificarea anumitor reguli privitoare la privilegiile și ipotecile maritime semnată la Bruxelles la 10 aprilie, devenită normă internă prin ratificarea prin Legea nr. 43/1937.
Susținerile recurentelor în sensul aplicabilității Convenției Bruxelles 1926 nu pot fi primite, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile acestei convenții.
Sub acest aspect se reține că pct. 14 din Convenție, condiționează aplicarea acesteia de apartenența vasului grevat de un stat contractant.
Vasul în cauză aparține statului Panama, stat necontractant, ceea ce exclude aplicarea normelor Convenției de la Bruxelles din 1926 privitoare la privilegiile și ipotecile maritime.
Pe de altă parte, așa cum întemeiat a reținut Curtea de Apel Brașov, legile naționale C. com. și Legea nr. 105/1992, nu prevăd aplicarea Convenției.
Susținerile recurentelor pentru aplicarea Convenției de la Bruxelles, se întemeiază pe o interpretare dedusă din alin. (2) al pct. 14.
Acest text prevede că "totuși, principiul formulat la aliniatul precedent nu stinge dreptul statelor contractante a nu aplica dispozițiile prezentei Convențiuni în favoarea supușilor unui stat necontractant".
Interpretarea recurenților, în sensul că, de vreme ce un stat contractant are dreptul de a nu aplica convenția vaselor aparținând unui stat necontractant, per a contrario, are și dreptul de a o aplica, ar duce la o modificare a prevederilor convenției, ceea ce nu este admisibil. Aplicarea convenției este ferm condiționată în pct. 14, de apartenența vasului de un stat contractant, și această condiție nu vine în coliziune cu nici o reglementare a dreptului intern.
Susținerea recurentelor în sensul că prin faptul că procedurile judiciare ale executării silite se desfășoară pe teritoriul unui stat contractant, acest stat are dreptul aplicării convenției și în cazul în care vasul grevat nu aparține unui stat contractant, ar însemna să adăugăm la lege și să nu aplicăm pct. 14, în redactarea acestuia, redactare care nu lasă loc la interpretare, condiția ca vasul grevat să aparțină unui stat contractant fiind imperativă.
Ca urmare, întemeiat instanța de apel a aplicat C. com., stabilind creanțele privilegiate în ordinea prevăzută de art. 687.
în ce privește creanța creditoarei K.C.A. în sumă de 130.670 dolari S.U.A. avarie la marfă, susținută de recurentă ca fiind privilegiată și în condițiile aplicării codului comercial (pct. 11 din art. 687, se reține:
Această creanță reprezintă daune echivalente cu reducerile din prețul mărfii aplicate de cumpărător, ca urmare a întârzierii în predarea mărfii la destinație, nava acostând la Constanța prin neplata echipajului.
Susținerea recurentei în sensul că aceasta este o creanță privilegiată este de respins, întrucât nu sunt îndeplinite prevederile pct. 11 din art. 687 C. com., nefiind în situația unor avarii sau nepredării mărfii la destinație din culpa căpitanului sau echipajului.
în ce privește al 2-lea motiv de recurs, greșita calificare a creanței creditoarei SC F.M.S. SRL de 14.981,50 dolari S.U.A. ca chirografată, criticile sunt nefondate.
Art. 687 pct. 21 C. com., admite ca privilegiate cheltuielile de judecată făcute în interesul comun al creditorilor pentru acte de conservațiune și urmărire a vasului.
Cheltuielile pretinse în cauză nu se pot reține ca fiind cheltuieli de judecată în accepțiunea art. 274 alin. (2) C. proc. civ., în care se cuprind taxe de timbru, taxe procedură, plată experți, onorariu avocat, care sunt aferente unor litigii.
Suma de 14.981,50 lei, este costul contractului de mandat de reprezentare, încheiat între echipajul navei și mandatară, mandat ce cuprinde consultanță tehnică, angajare avocați pentru probleme juridice, activități premergătoare obținerii titlului, etc., cheltuieli necesare pentru recuperarea creanței creditorilor, dar, care nu pot fi cuprinse în grupa cheltuielilor de judecată.
Motivul 3 de recurs privește greșita respingere a creanței creditoare SC I.S.S. SRL Constanța, pentru suma de 30.390 dolari S.U.A., cheltuieli admise de instanță, Tribunalul Constanța.
Criticile recurentei sunt nefondate.
Atât instanța de fond cât și cea de apel, pe bună dreptate, au respins aceste pretenții, atât timp cât nu s-a făcut dovada efectuării cheltuielilor admise de instanță. în lipsa unor dovezi, pretențiile nu pot fi admise numai determinat de faptul că nava a staționat în port și deci a fost aprovizionată cu combustibilul necesar funcționării motoarelor, generatoare de energie electrică.
Privitor la recursul C.N.A.P.M.C. SA.
Instanțele de fond și apel au reținut că opoziția acestei creditoare s-a făcut cu depășirea termenului de 3 zile, socotit de la vânzarea navei la licitație.
Recurenta critică respingerea cererii ca tardivă, susținând, că greșit s-a aplicat art. 933 C. com., întrucât având creanță privilegiată, era aplicabil art. 932 alin. (2) C. com., adică opoziție la liberarea prețului, pentru care nu se prevede o perioadă limitată în timp pentru opoziție.
Susținerile recurentei sunt de respins întrucât art. 932 C. com., prevede că "dacă cererile în districțiune nu s-au formulat decât după adjudecare, ele se vor converti de drept în opozițiuni" iar art. 933 C. com., fără distincție, după cum o creanță este sau nu privilegiată, obligă creditorii, sub pedeapsa pierderii dreptului, să formuleze opozițiunile la distribuirea prețului în 3 zile, socotit de la vânzare. Așa cum au reținut instanțele de fond și apel, art. 933 alin. (1) C. com., nu lasă loc la interpretare, în sensul că opoziția trebuie formulată în 3 zile de la vânzare.
Este de respins și susținerea recurentei în sensul că data vânzării nu este data adjudecării, ci data transcrierii acesteia în registrul ținut de Căpitănia portului, întrucât această publicitate este pentru opozabilitate față de terț și nu o condiție a validității vânzării.
Ca urmare respingerea ca tardivă a opoziției creditoarei este legală.
în ce privește recursul B.C.G.
Susținerea potrivit căreia creanțele SC A. SRL, SC K.C.A. SA, SC F.M.S. SRL și SC I.S.S. SRL sunt tardive, prin depunerea titlurilor cu depășirea termenului de 8 zile de la vânzare, este de respins.
în adevăr, art. 933 alin. (1) prevede sub sancțiunea pierderii dreptului, obligația creditorilor de a formula opoziție la distribuirea prețului în 3 zile de la vânzare.
Alin. (2) al aceluiași articol se referă la datoria creditorilor oponenți, deci care și-au anunțat creanțele, de a prezenta titlurile de creanță în 8 zile din ziua opozițiunii sub sancțiunea de a se proceda la distribuirea prețului, fără a ține seama de creanța acestora.
Rezultă că pentru nedepunerea titlului în 8 zile de la opoziție, sancțiunea ar putea fi să se procedeze la distribuirea prețului, numai că, în cauză această distribuție s-a făcut după depunerea titlurilor, deci întemeiat au fost luate în considerare în lista creditorilor.
Sunt nefondate și criticile privind includerea unor creanțe între cele privilegiate:
Astfel, întemeiat instanțele au inclus la poziția 1 întreaga sumă 14.493,85 dolari S.U.A. solicitată de creditoarea SC F.M.S. SRL, drept cheltuieli de judecată, în temeiul art. 687 alin. (1) C. proc. civ., întrucât și cheltuielile din faza de obținere a titlului, au servit interesul comun al creditorilor.
în ce privește suma de 39.610 dolari S.U.A., acordată creditoarei SC I.S.S. SRL, susținerea recurentei în sensul că, nu are caracter privilegiat, este nefondată, întrucât această creanță, împrumutul contractat de căpitanul vasului, îndeplinește condițiile art. 687 pct. 7 și art. 689 pct. 7 C. com., certificarea necesității contractării împrumuturilor rezultând din procesele verbale ale echipajului din 12 mai 1998 și 4 august 1998, de asemenea creditoarea a depus și hotărârile judecătorești, de autorizare a împrumuturilor (sentințele Tribunalului Constanța, secția maritimă fluvială din 12 iunie 1998 și din 9 septembrie 1998).
Față de cele de mai sus s-a reținut că hotărârea atacată a fost temeinică și legală, astfel că recursurile au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4460/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4042/2005. Comercial → |
|---|
