ICCJ. Decizia nr. 4387/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la data de 21 octombrie 2003, reclamanta SC P.P.D. SRL, a chemat în judecată pe pârâta B.A.C., solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună revocarea pârâtei din funcția de administrator în cadrul societății.
în susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâta deține calitatea de administrator în cadrul societății conform actelor constitutive și că în cursul anului 2002, intenționând să demareze același tip de afacere, pârâta și-a constituit o societate cu același obiect de activitate unde deține calitatea de administrator și membru fondator.
întrucât pârâta care are și calitatea de asociat al societății a refuzat să participe la adunările generale la care a fost convocată s-a luat măsura acționării în instanță în vederea revocării din funcția de administrator.
Tribunalul Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1164 din 21 aprilie 2004 a respins acțiunea ca nefondată.
în motivarea soluției instanța de fond a reținut că revocarea administratorului este dată de legiuitor în competența Adunării asociaților în conformitate cu art. 189 lit. b) din Legea nr. 31/1990, aspect consacrat și de capit. II lit. c) din statutul societății reclamante, astfel că instanța nu se poate substitui organului de conducere investit cu soluționarea sancțiunii revocării.
împotriva acestei sentințe a promovat apel reclamanta criticile vizând modul eronat în care instanța de fond a interpretat dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Astfel se susține că adunarea generală a asociaților convocată în vederea revocării pârâtei din funcția de administrator, nu a putut lua o măsură valabilă datorită neîntrunirii cvorumului unanimității necesar pentru revocare, acest fapt fiind datorat neparticipării pârâtei - intimate, care are calitatea de asociat la adunările generale această situație ducând la un cerc vicios și făcând inaplicabile dispozițiile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.
Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia nr. 141 din 28 octombrie 2004 a respins apelul, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar, a reținut că actul constitutiv al societății în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 30/1990 a prevăzut că adunarea generală a asociaților este organul de conducere al societății și are printre alte atribuții și acea care să numească și să revoce membrii consiliului de administrație.
Interpretarea dată de instanța de fond nu face inaplicabile prevederile art. 192 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, existând posibilitatea formulării acțiunii în excludere sau dizolvare a societății, având în vedere că prevederile art. 73 alin. (2), art. 142 și art. 150 din aceiași lege care prevăd competența instanței de a soluționa tragerea la răspundere a administratorilor nu poate fi aplicabilă prin analogie și societăților cu răspundere limitată.
Cu petiția înregistrată la data de 2 noiembrie 2004, reclamanta a declarat recurs împotriva soluției instanței de apel, criticile vizând aspecte de nelegalitate, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel se susține că art. 142,art. 73 alin. (2) și art. 150 din Legea nr. 31/1990 dă competență instanței în vederea tragerii la răspundere a administratorilor.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost completată și modificată adunarea generală este obligată să alegă pe administratori și cenzori.
în considerarea acestei reglementări, prin actul constitutiv al societății reclamante s-a prevăzut la capitolul 11 că adunarea generală a asociaților este organul de conducere a societății și are ca atribuție să numească și să revoce membrii consiliului de administrație.
Este adevărat că potrivit art. 197 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 în forma actuală “administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților, mandatul de administrator în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau pe contul altei persoane fizice sau juridice sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune".
Art. 194 cu referire expresă la atribuțiile adunării asociaților a societăților cu răspundere limitată la lit. b) prevede expres că una din obligațiile acesteia este să “îi desemneze pe administratori și cenzori, să îi revoce_".
Din economia textului precizat rezultă fără putință de tăgadă că în cadrul societăților cu răspundere limitată revocarea administratorului este atribuția exclusivă a adunării asociaților.
Este adevărat că art. 145 (fost 142), art. 155 (fost 150) și art. 73 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 fac referire la acționarea în instanță a administratorului când se pune în discuție tragerea la răspundere a acestora, și așa cum a reținut și instanța de apel aceste texte de lege nu pot fi aplicate prin analogie în cazul societăților cu răspundere limitată.
în situațiile în care legiuitorul a considerat că anumite reglementări privind societățile pe acțiuni se aplică și societăților cu răspundere limitată le-a prevăzut expres.
De altfel recurenta prin criticile formulate nu face distincție între acțiunea în răspundere a administratorului și aceea de revocare a acestuia.
Față de cele arătate, s-a apreciat că motivele de recurs nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii criticate și s-au văzut și dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4383/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4422/2005. Comercial → |
|---|
