ICCJ. Decizia nr. 4460/2005. Comercial
| Comentarii |
|
F. Prahova a solicitat, în contradictoriu cu SC C. SRL Constanța și C. Constanța, pe calea contestației la executare, anularea somației din 31 iulie 2003, întocmită de biroul executor judecătoresc avocat D.V. și încetarea urmăririi silite imobiliare împotriva C.P.
Judecătoria Constanța, prin sentința civilă nr. 4958 din 10 mai 2004, admite contestația la executare, anulează somația emisă la 31 iulie 2003 și respinge cererile reconvenționale ale intimatelor prin care acestea solicitau un drept de retenție asupra imobilului și respectiv să se stabilească opozabilitatea sentinței civile nr. 59/2001 pronunțată de Tribunalul Constanța, față de F. Prahova.
Curtea de Apel Constanța, în soluționarea apelurilor intimatelor, prin încheierea din 18 aprilie 2005, a dispus suspendarea judecății apelului în temeiul dispozițiilor art. 244 pct. 2 C. proc. civ.
Instanța a considerat că cercetările penale efectuate împotriva administratorului SC C. SRL sunt de natură să influențeze hotărâtor soluția așa încât judecata contestației trebuie să fie suspendată.
împotriva încheierii astfel pronunțată, contestatoarea a declarat recurs susținând că imobilul care face obiectul executării silite este proprietatea sa în titlul executoriu în temeiul căruia s-a pornit executarea nu-i este opozabil iar suspendarea cauzei nu e oportună.
Recursul este fondat și va fi admis, pentru considerentele ce se vor expune.
Desfășurarea normală a procedurii judiciare poate fi împiedicată de evenimente sau împrejurări voite de părți sau independent de voința acestora. Dispozițiile art. 244 C. proc. civ. prezintă situații de suspendare legală facultativă când sunt indiciile existenței unei infracțiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției procesului.
Pe de altă parte însă, dispozițiile art. 402 C. proc. civ. stabilesc cadrul special în care se judecă o contestație la executare: părțile vor fi citate în termen scurt, iar judecarea se face de urgență și cu precădere.
Domeniul de aplicare a prevederilor art. 244 C. proc. civ., nu este restricționat de o altă prevede procedurală, însă instanțele au obligația de a analiza cu temeinicie motivele evocate, incidența asupra raporturilor juridice dintre părți și efectele concrete pe care le produce suspendarea judecății.
Pricina dedusă judecății se raportează la efectele titlului executoriu față de terți, iar instanțele în limita acestui obiect sunt chemate să se pronunțe.
Astfel, încheierea din 18 aprilie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Constanța a fost netemeinică, iar înalta Curte de Casație și Justiție a casat și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4422/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4768/2005. Comercial → |
|---|
