ICCJ. Decizia nr. 491/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Reclamanta F.E. a acționat în judecată pe pârâtul D.V., solicitând ca în contradictoriu cu acesta să se dispună prin hotărâre judecătorească împărțirea patrimoniului SC R. SRL Tg. Jiu și SC T.I. SRL Godinești și să se instituie sechestru judiciar asupra mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar ale celor două societăți, lichidarea lor și efectuarea mențiunilor în Registrul comerțului.
în acțiunea sa, reclamanta, a susținut că prin sentința civilă nr. 10/2001, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosar nr. 6/2001, s-a dispus dizolvarea celor două societăți în care părțile au calitatea de asociați.
Prin sentința nr. 210 din 11 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj acțiunea reclamantei a fost admisă.
S-a omologat prin aceeași hotărâre raportul de expertiză întocmit în cauză de experții contabili N.T., G.M. și G.A. și s-au repartizat bunurile societăților conform variantei I din respectivul raport de expertiză, precizându-se ce bunuri au fost atribuite fiecărei părți și sulta corespunzătoare.
S-a respins capătul de cerere privind lichidarea societăților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a ținut seama de faptul că atât reclamanta cât și pârâtul au solicitat împărțirea patrimoniului celor două societăți și a ținut seama, de asemenea, de expertiza finală dispusă și efectuată în cauză.
A reținut, de asemenea, că măsura lichidării celor două societăți nu se impune în cauză, deoarece parte în proces nu a fost și C.C.I. Gorj și nici eventualii creditori ai celor două societăți.
împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a declarat apel pârâtul D.V.
în cursul soluționării apelului său, respectiv la data de 8 iulie 2004, pârâtul a solicitat suspendarea executării sentinței nr. 210 din 11 martie 2004 a Tribunalului Gorj.
Prin încheierea din 12 octombrie 2004, pronunțată de Tribunalul Gorj, s-a dispus suspendarea executării sentinței apelate până la soluționarea apelului pârâtului, reținând că prin motivele de apel invocate de petiționar este vizat fondul cauzei, existând motive temeinice care să justifice suspendarea executării hotărârii atacate cu apel.
împotriva acestei încheieri, reclamanta F.E. a declarat recurs, susținând că hotărârea instanței de fond fiind executorie, în mod corect a fost investită de către instanța fondului cu formulă executorie și a fost deja pusă în executare în baza dosarului de executare silită 553/EC/2001 al B.E.J. O.C.
Recursul este nefondat.
Din actele și lucrările dosarului rezultă că se impunea admiterea cererii de suspendare a executării sentinței pronunțată de instanța de fond, întrucât, așa cum corect a reținut curtea de apel motivele apelului pârâtului vizau fondul cauzei.
Acest aspect a fost ulterior confirmat prin hotărârea pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 975/COM/2004, când, prin decizia nr. 430 din 9 noiembrie 2004, soluționând apelul pârâtului, a decis admiterea acestuia, a anulat sentința pronunțată de instanța de fond și a reținut spre judecare cauza, stabilind în acest scop termen de judecată data de 7 decembrie 2004.
în aceste împrejurări, recursul reclamantei declarat împotriva încheierii de suspendare a sentinței fondului, în prezent anulată, este lipsit de eficiență juridică, încât în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., acest recurs a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 503/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 497/2005. Comercial → |
|---|
