ICCJ. Decizia nr. 5040/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5040/2005
Dosar nr. 3096/1996
Şedinţa de la 27 octombrie 2005
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 27 martie 1996, reclamantul P.G., în contradictoriu cu pârâtele SC I. SRL Oradea şi P.I.B.M., solicită instanţei să dispună anularea hotărârii adunării generale din 8 ianuarie 1996 a asociaţilor societăţii pârâte şi suspendarea executării hotărârii atacate până la rămânerea definitivă a acţiunii principale, cu cheltuieli de judecată, arătând că a fost numit ca administrator prin actele constitutive ale societăţii, iar prin hotărârea atacată pârâta P.I.B.M., devenită asociat majoritar prin majorarea capitalului social, a decis revocarea administratorului şi numirea altor administratori, adunarea generală fiind convocată cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 31/1990, iar hotărârea adoptată nefiind dispusă în termen de 15 zile la R.C., pentru operarea menţiunii conform art. 89 din Legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinare şi cererea reconvenţională pârâta P.I.B.M. solicită respingerea acţiunii în anularea hotărârii adunării generale din 8 ianuarie 1996 şi constatarea nulităţii ordonanţei din 2 aprilie 1996, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ. şi art. 105 alin. (2) C. proc. civ., obligarea pârâtului reconvenţional pe cale de ordonanţă preşedinţială la ridicarea lacătelor şi sistemelor de închidere aplicate la 17 aprilie 1996 pe uşile de acces în sediul societăţii pârâte, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 103/ P din 23 mai 1996, Tribunalul Bihor admite acţiunea principală formulată de reclamant şi respinge acţiunea reconvenţională, dispune anularea hotărârii adunării generale extraordinare din 8 ianuarie 1996 a SC I. SRL, cu 201.050 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei, reţinând în principal în acest sens că nu s-au respectat dispoziţiile art. 143 alin. ultim din Legea nr. 31/1990, privind convocarea adunării generale, că hotărârea în cauză a fost contrară actelor constitutive şi nefiind dovedită publicarea ei în M. Of., acţiunea în anularea ei este considerată acţiune în termen, că reclamantul a fost numit ca administrator prin contractul de societate cu puteri nelimitate şi pe durata societăţii, şi aceasta nelimitată, precum şi că asociaţii nu au încheiat în formă autentică actul necalificator al actelor constitutive spre a fi menţionate la R.C. ca rezultat al hotărârilor adoptate în adunarea generală.
Prin Decizia civilă nr. 217/C/1996-A din 30 octombrie 1996, Curtea de Apel Oradea respinge ca nefondat apelul civil introdus de pârâta reclamantă reconvenţională împotriva sentinţei de mai sus reţinând că în hotărârea instanţei de fond apelată este temeinică şi legală, că în mod corect instanţa a admis acţiunea principală a reclamantului ca întemeiată şi a respins acţiunea reconvenţională, ca nefondată.
Împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel au declarat recurs pârâta reclamantă reconvenţională apelantă şi pârâta SC I. SRL.
Prin cererea de recurs pârâta reclamantă reconvenţională P.I.B.M., solicită, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 – pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi, în principal, respingerea ca inadmisibilă a acţiunii reclamantului şi admiterea cererii reconvenţionale formulată de ea, în sensul constatării nulităţii absolute a Ordonanţei din 2 aprilie 1996, pronunţată de Tribunalul Bihor, privind suspendarea executării hotărârii din 8 ianuarie 1996 a adunării generale a SC I. SRL, iar în subsidiar să se dispună trimiterea cauzei spre o nouă judecată.
În susţinerea recursului său, recurenta reclamantă reconvenţională critică Decizia recurată ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a art. 47 şi art. 143, art. 84, art. 90 alin. (2), art. 93 alin. (6), art. 108, art. 142 lit. c) din Legea nr. 31/1990, art. 85 C. proc. civ., arătând în esenţă, că instanţa a ignorat dispoziţiile art. 90 alin. (2) când a apreciat că hotărârea adunării generale în cauză putea fi atacată în 15 zile de la publicare în M. Of., precum şi când nu a avut în vedere că reclamantul a fost prezent la adunarea generală care a adoptat hotărârea a cărei anulare a cerut-o şi care cuprinde în realitate mai multe hotărâri, între care şi una care s-a adoptat şi cu votul reclamantului intimat; mai arată recurenta pârâtă reconvenţională că în mod eronat au reţinut instanţele de fond şi de apel că hotărârea adunării generale în litigiu ar fi operat modificări ale actelor constitutive care presupuneau anumite condiţii de formă ce nu au fost respectate.
Cât priveşte respingerea cererii reconvenţionale, recurenta critică ordonanţa din 2 aprilie 1996, privind suspendarea executării hotărârii din 8 ianuarie 1996, ca fiind dată fără citarea sa, respectiv cu încălcarea art. 85 C. proc. civ., astfel că nu şi-a putut exercita dreptul de apărare, nu a cunoscut cererea reclamantei şi nu a putut astfel să atace respectiva ordonanţă, instanţa de apel respingând critica formulată de pârâta reconvenţională în cererea de apel fără a examina şi fără a motiva această respingere.
Prin cererea sa de recurs pârâta SC I. SRL solicită, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acesteia, casarea deciziei recurate şi în principal, respingerea acţiunii reclamantului şi, în subsidiar, trimiterea cauzei spre o nouă judecată, susţinând, cu argumente identice cu cele prezentate de recurenta P.I.B.M., că Decizia recurată a fost dată cu încălcarea art. 47 şi art. 143, art. 84, art. 90 alin. (2), art. 93 alin. (6), art. 104, art. 142 lit. c) din Legea nr. 31/1990.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamantul intimat solicită respingerea recursului declarat de pârâta reconvenţională, ca nefondat.
Examinând actele dosarului, Curtea constată că recursul declarat de recurenta pârâta reconvenţională P.I.B.M. este fondat.
În esenţă se reţine că deşi societatea pârâtă este o societate cu răspundere limitată, potrivit art. 144 din Legea nr. 31/1990, în numerotarea vigoare la promovarea acţiunii, dispoziţiile prevăzute pentru societăţile pe acţiuni în ce priveşte dreptul de a ataca hotărârile adunării generale se aplică şi acesteia, iar potrivit art. 90 alin. (2) din aceeaşi lege, hotărârile adunării generale contrare contractului de societate, statutului sau legii pot fi atacate în justiţie în termen de 15 zile de la data publicării în M. Of., de oricare dintre acţionarii care nu au luat parte la adunarea generală sau votat contra şi au cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei şi potrivit art. 89 alin. (4) "pentru a fi opozabile terţilor, hotărârile adunării vor fi depuse în termen de 15 zile la registrul comerţului, pentru a fi menţionate în extras în registru şi publicate în M. Of.".
Din coroborarea dispoziţiilor evocate rezultă că asociatul care a fost prezent la adunarea generală a societăţii cu răspundere limitată şi nu a votat contra sau votând corect nu a cerut să se insereze aceasta în procesul verbal al şedinţei, poate ataca hotărârea adunării generale în 15 zile de la adoptarea acesteia, cu atât mai mult cu cât hotărârile adunărilor generale care nu au a fi opozabile terţilor nu se publică obligatoriu în M. Of., în absenţa unei prevederi exprese contrare în lege.
În speţă se reţine că reclamantul intimat a participat la adunarea generală a asociaţilor din 8 ianuarie 1996, care a adoptat hotărârea a cărei anulare o cere abia la 27 martie 1996, cu mult peste termenul de 15 zile şi nu a probat că ar fi cerut ca asociat în societate interesat publicarea hotărârii în M. Of., astfel că acţiunea ar fi trebuit respinsă ca tardivă, hotărârea instanţei de fond, confirmată şi menţinută de instanţa de apel, fiind dată deci cu greşita aplicare a legii.
Nu se pot reţine însă criticile formulate de pârâtă reconvenţională cu privire la pronunţarea ordonanţei din 2 aprilie 1996 de suspendare a executării hotărârii A.G.A. din 8 ianuarie 1996, cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 C. proc. civ., constatându-se că în mod întemeiat instanţa de apel a stabilit că aceasta a fost dată de instanţa de fond cu corecta aplicare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 91 din Legea nr. 31/1990 şi nu a fost atacată de recurentă în termenul prevăzut de alin. (3) din acelaşi articol, astfel că respingerea acţiunii reconvenţionale a fost întemeiată.
Astfel fiind, recursul pârâtei P.I.B.M. urmează a fi admis, şi pe cale de consecinţă Decizia recurată urmează a fi modificată în sensul că va fi admis apelul aceleiaşi pârâte împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, care va fi schimbată în parte în sensul că acţiunea reclamantului va fi respinsă.
Cât priveşte recursul formulat de pârâta SC I. SRL, acesta urmează a fi respins reţinându-se că recurenta nu a declarat apel împotriva sentinţei instanţei de fond şi nici nu a achiesat la apelul celorlalte pârâte, astfel că nu este în drept să declare recurs împotriva deciziei instanţei de apel, recursul neputând fi exercitat omisso medio, criticile împotriva sentinţei de fond neputând fi avansate pentru prima dată direct în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P.I.B.M., împotriva deciziei nr. 217/ C din 30 octombrie 1996 a Curţii de Apel Oradea, pe care o modifică în sensul că admite apelul aceleiaşi părţi împotriva sentinţei civile nr. 103 din 23 mai 1996 a Tribunalului Bihor. Schimbă în parte sentinţa în sensul că respinge acţiunea reclamantului P.G. şi menţine restul dispoziţiilor pe cererea reconvenţională.
Respinge recursul declarat de pârâta SC I. SRL Oradea, împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 27 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5031/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5042/2005. Comercial → |
|---|
