ICCJ. Decizia nr. 5004/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5004/2005
Dosar nr. 3190/2004
Şedinţa publică din 26 octombrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Hunedoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 2271 din 24 septembrie 2003 a respins cererea formulată de reclamanta SC M. SRL Hunedoara, în contradictoriu cu W.B. SA, agenţia Hunedoara, având ca obiect radierea incidentului bancar înscris la B.N.R.-C.I.P.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta solicitând schimbarea hotărârii atacate şi admiterea cererii formulate.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 13/ A din 16 ianuarie 2004 a admis apelul şi a schimbat sentinţa atacată, în sensul că a admis cererea şi a dispus radierea incidentului bancar înscris la B.N.R.-C.I.B. şi a anulat interdicţia bancară instituită asupra societăţii din ordinul băncii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că SC M. SRL a emis C.E.C. anterior datei de 16 iunie 2003, pentru achitarea către SC S. SA Hunedoara a sumei de 101.003.181 lei, pentru factura din 11 iunie 2003, scadentă la 6 iulie 2003.
De asemenea, s-a emis fila C.E.C., pentru suma de 157.698.225 lei în favoarea SC S. SA, pentru achitarea facturilor, toate cu scadenţă la 5 iulie 2003. Deoarece societatea nu a avut posibilitatea de a retrage de la furnizor aceste file C.E.C., la data de 1 iulie 2003 au fost anulate prin trecerea termenului de un an de la data primului incident bancar, conform declaraţiei din 1 iulie 2003.
La data de 4 iulie 2003, deci înainte de scadenţă, cu ordinele de plată, debitoarea şi-a achitat integral creanţa, urmând a se prezenta cu ordinele de plată vizate pentru restituirea filelor C.E.C. anulate. Dar, creditoarea a introdus în circuitul bancar filele C.E.C., anterior scadenţei convenite, respectiv la 2 iulie 2003 şi respectiv 3 iulie 2003.
La data de 10 iulie 2003, filele C.E.C. au sosit la decontare la W.B., agenţia Hunedoara, fiind deja decontate şi declarate nule. Cu toate acestea, banca a solicitat înscrierea unei noi interdicţii bancare în perioada 10 iulie 2003 – 10 iulie 2004.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta, întemeiat, în drept, pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că au fost încălcate dispoziţiile art. 21 din regulamentul B.N.R., emitentul C.E.C. - ului fiind deja în interdicţie bancară şi pentru lipsa disponibilului în cont, iar faptul că acesta şi-a achitat datoriile nu îl exonera de răspundere decât dacă s-ar fi retras C.E.C. - urile, ceea ce nu s-a întâmplat.
Recursul este nefondat.
Art. 21 din regulamentul B.N.R. se referă la existenţa incidentului de plăţi major în ipotezele lipsei totale sau parţiale de disponibil în contul trăgătorului şi emiterea unui C.E.C. de către trăgător aflat în interdicţie bancară.
Ori, aşa cum rezultă din dosar prin sentinţa civilă nr. 2170/2003 a Tribunalului Hunedoara, primul incident bancar a fost radiat şi anulată interdicţia bancară pentru perioada 16 iunie 2003 – 16 iunie 2004.
În consecinţă, prin efectele hotărârii judecătoreşti rezultă că la data de 2 iulie 2003, respectiv 3 iulie 2003, când SC S. SA a introdus în circuitul bancar filele C.E.C., înaintea scadenţei convenite respectiv 2 iulie 2003 şi 3 iulie 2003, recurenta nu mai era în interdicţie bancară.
În condiţiile în care al doilea incident bancar este o consecinţă a primului incident bancar care a fost radiat, instituirea măsurii nu are suport în lege, art. 21 din regulamentul B.N.R. referindu-se la emiterea unui C.E.C. de către un trăgător aflat în interdicţie bancară, iar neretragerea C.E.C. - urilor a fost cauzată de creditor prin introducerea acestora la plată anterior scadenţei încât, pentru aceste argumente de fapt şi de drept, completând motivarea instanţei de apel recursul va fi respins, ca nefondat.
Văzând art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B.C.S.I.B.R. SA, sucursala Deva, împotriva deciziei nr. 13/ A din 16 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4997/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5031/2005. Comercial → |
|---|
