ICCJ. Decizia nr. 5047/2005. Comercial

Prin sentința civilă nr. 161 din 28 ianuarie 2004 a Judecătoriei Onești a fost admisă acțiunea SC B.U. SA din Ocna Mureș, iar pârâta SC S. SA Onești a fost obligată la plata sumei de 104.990.640 lei contravaloare marfă și penalități de întârziere.

Prin aceeași sentință a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă precum și cea privind lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7201C. proc. civ.

împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, apel ce a fost admis prin decizia nr. 106 din 22 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, iar pe fond, acțiunea reclamantei a fost respinsă pentru lipsa procedurii de conciliere prevăzut de art. 7201C. proc. civ.

Nemulțumită de această decizie reclamanta a declarat recurs, solicitând casarea ei pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în mod greșit s-a reținut că numărul de fax la care i-a fost transmisă convocarea pârâtei pentru conciliere, deoarece însăși pârâta a recunoscut în apelul formulat, că numărul respectiv îi aparține.

De asemenea, decizia recurată a fost redactată de un judecător ce nu a făcut parte din complet, așa încât înțelege să invoce și motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 2 C. proc. civ.

Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de astăzi, având în vedere dispozițiile art. 2821alin. (1) C. proc. civ., curtea a invocat, din oficiu, necompetența Curții de Apel Bacău.

Recursul este întemeiat pentru motivele de ordine publică reținute de curte.

Potrivit dispozițiilor art. 2821C. proc. civ., așa cum erau în vigoare la data soluționării la fond a cauzei, nu erau supuse apelului hotărâri date în materie comercială în litigii al căror obiect era sub un miliard lei, text în vigoare cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 58/2003.

Curtea de Apel Bacău, investită cu soluționarea apelului declarat de pârâtă s-a pronunțat într-o cale de atac neprevăzută de lege, obiectul litigiului de față fiind sub limita valorică reglementată de dispozițiile art. 2821C. proc. civ. și cu încălcarea competenței unei alte instanțe, respectiv a înaltei Curți de Casație și Justiție, singura instanță, la acea dată, căreia îi revenea competența soluționării recursului conform art. 299, astfel cum era completat prin O.U.G. nr. 58/2003.

în raport de aceste considerente, curtea apreciază că decizia recurată este casabilă pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., așa încât va admite recursul declarat în conformitate și cu dispozițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Urmare casării deciziei recurate, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., ținând cont și de modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 219/2005, curtea a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bacău, instanță ce a soluționat recursul declarat de pârâtă, singura cale de atac admisibilă împotriva fondului, în conformitate cu dispozițiile art. 2821C. proc. civ.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5047/2005. Comercial