ICCJ. Decizia nr. 5090/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 157 din 3 februarie 2004, Tribunalul Prahova, secția comercială și contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de A.P.A.P.S. în contradictoriu cu SC C. SA Ploiești și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.128.716.876 lei, reprezentând daune interese moratorii reținând că reclamanta este acționară la societatea pârâtă, iar aceasta din urmă a plătit cu întârziere dividendele la 30 mai 2002, în loc de 15 iunie 2001 și astfel că datorează suma de mai sus, stabilită pe baza expertizei contabile efectuate în cauză.
împotriva sentinței au declarat apel reclamanta și pârâta, ambele criticând-o pentru nelegalitate.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios, prin decizia nr. 565 din 3 august 2004 a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantei cu titlu de daune interese moratorii, suma de 1.149.372.952 lei în loc de 1.128.716.876 lei.
Totodată a respins apelul declarat de pârâtă, ca nefondat.
Pronunțând această soluție, instanța de control judiciar a reținut că scadența pentru plata dividendelor este 15 august 2001, când adunarea generală a acționarilor a hotărât plata dividendelor și în raport de această dată și de 30 mai 2002, când pârâta a achitat în totalitate dividendele, suma datorată cu titlu de daune este de 1.149.372.952 lei.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă a reținut că nu este fondat pentru că în raportul de expertiză contabilă s-a stabilit că daunele interese moratorii sunt de 1.149.372.952 lei și cum această sumă este mai mare decât cea acordată prin sentința apelată s-ar îngreuna situația pârâtei în propria cale de atac.
Nemulțumită de decizia pronunțată reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în mod greșit instanța de apel a considerat că data scadenței dividendelor este 15 august 2001, iar nu 16 iunie 2001 pentru că hotărârea A.G.A. din 30 martie 2001 nu a stabilit vreun termen pentru plata dividendelor, astfel că, în lipsa unor prevederi exprese, dreptul la plata dividendelor s-a născut la data aprobării bilanțului contabil.
Mai arată că a lăsat la dispoziția pârâtei un termen pentru plata dividendelor datorate pentru anul 2000, respectiv până la data de 15 iunie 2001, iar suma corectă pe care trebuie să o primească cu titlu de daune interese este 1.407.330.057 lei.
Recursul declarat de reclamantă este fondat.
Prin hotărârea din 30 martie 2001 adunarea generală a acționarilor din societatea pârâtă a aprobat bilanțul contabil, contul de profit și pierderii pe anul 2000, în schimb nu a aprobat reinvestirea în cadrul societății a dividendelor neachitate pentru anul financiar 2000, ceea ce înseamnă că dividendele urmau să fie repartizate în raport de numărul acțiunilor deținute de fiecare acționar.
Dreptul de creanță al acționarilor la încasarea dividendelor s-a născut la data aprobării bilanțului contabil și a contului de profit și pierderi aferente anului calendaristic anterior și ca atare nu era necesară stabilirea unui alt termen la care dividendele să fie plătite.
în cazul de față, pârâta a fost de drept în întârziere, de la momentul scadenței și anume de la 30 martie 2001, iar faptul că reclamanta a pretins plata daunelor interese de la 16 iunie 2001, nu poate fi apreciat decât ca un termen de grație acordat pârâtei.
Instanța de apel, în mod eronat a reținut că obligația pârâtei de a plăti dividende a devenit scadentă la data de 15 august 2001, pentru că reclamanta ar fi solicitat plata dividendelor în adunarea generală a acționarilor din 14 august 2001.
Din hotărârea A.G.A. aflată la dosarul instanței de fond rezultă că la acea adunare generală s-a discutat referitor la plata dividendelor restante, aferente perioadei 1992-1999, ori în cazul de față reclamanta pretinde daune interese pentru plata cu întârziere a dividendelor aferente exercițiului financiar al anului 2000.
în aceste condiții, critica reclamantei a fost întemeiată și drept urmare, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a admis recursul, a modificat decizia recurată, a admis apelul declarat de reclamantă și schimbând în tot sentința atacată a admis acțiunea obligând pârâta la plata sumei de 1.407.330.041 lei, daune interese, calculate pentru perioada 16 iunie 2001 - 30 mai 2002.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5019/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5018/2005. Comercial → |
|---|
