ICCJ. Decizia nr. 4927/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 1 august 2002, reclamanta SC C. SA, a solicitat obligarea pârâților B.V., U.V. și C.E. în solidar la plata sumei de 3.254.965.102 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat reclamantei în perioada în care au ocupat funcția de administratori și respectiv director economic al societății.
Tribunalul Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 437 din 9 martie 2004 a admis excepția invocată de pârâți și a respins acțiunea reclamantei, ca prematur introdusă.
Prin decizia nr. 178 din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă, împotriva hotărârii instanței de fond.
S-a reținut în considerentele deciziei că pârâții au încheiat la 27 aprilie 1999 cu SC M.B.H.C. SA București, contractul de distribuție exclusivă și contractul de prestări servicii ale cărui clauze contractuale nu au fost respectate de SC M.B.H.C. SA București.
Pârâții au fost schimbați din funcție prin hotărârea A.G.E.A. din 1 martie 2000 și s-a numit un administrator unic, ocazie cu care SC M.B.H.C. SA București a recunoscut creanța și s-a obligat să achite debitul și să predea bunurile mobile până la data de 31 martie 2002.
Pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate, noua conducere a SC C. SA Rădăuți avea obligația să acționeze în judecată societatea debitoare, fiind fără relevanță că s-a dispus dizolvarea acesteia, cât timp nu s-a dovedit că aceasta a fost radiată la O.R.C.
Instanța a apreciat că reclamanta trebuia să formuleze acțiune împotriva societății dizolvate în condițiile art. 253 din Legea nr. 31/1990.
împotriva acestei decizii reclamanta SC C. SA, cu sediul în București a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut că este nelegală și netemeinică.
A invocat recurenta că:
- excepția de prematuritate a acțiunii invocată de pârâți, a fost admisă în mod nelegal de instanță întrucât acțiunea pornită de societate împotriva administratorilor săi, se întemeiază pe culpa acestora în exercitarea mandatului acordat și nu este condiționată de recuperarea prejudiciului pe alte căi;
- temeiul legal al acțiunii este art. 144 din Legea nr. 31/1990, iar răspunderea este solidară în condițiile art. 73 din lege;
- dreptul de reprezentare al societății în fața terților acordat administratorilor, impune obligația acestora de a depune toate eforturile în vederea stabilirii unor relații comerciale prospere cu partenerii contractuali, iar neîndeplinirea acestor obligații trebuie sancționată de către acționari prin retragerea mandatului acordat acestora;
- răspunderea administratorilor este contractuală, așa încât culpa pârâților este prezumată, societatea nu este obligată să facă dovada acesteia, conform art. 1082-1083 C. civ. Dovada prejudiciului creat este cea evidențiată de serviciul contabilitate;
- intenția de prejudiciere a societății rezultă din faptul că între administratorii recurentei și acționarii societății debitoare SC M.B.H.C. SA existau interese personale și din această cauză răspund de daunele cauzate, conform art. 145 alin. (3) din Legea nr. 31/1990;
- răspunderea administratorilor pentru fapta exercitată în timpul mandatului, nu este condiționată de lege și nu este subsidiară unor alte demersuri pe care să le îndeplinească societatea în vederea recuperării prejudiciului.
Prin întâmpinările depuse, intimații au solicitat respingerea recursului, cu motivarea că reclamanta avea deschisă calea acțiunii întemeiată pe dispozițiile art. 253 și art. 254 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
Recursul nu este fondat.
SC M.B.H.C. SA Rădăuți a fost înființată în luna octombrie 1998, conform contractului de societate și statut, intimații pârâți fiind numiți ca membrii ai consiliului de administrație.
Ulterior, la 27 aprilie 1999, aceștia au încheiat cu SC M.B.H.C. SA București, contractul de distribuție exclusivă și contractul de prestări servicii.
La data de 1 martie 2000 a avut loc A.G.E.A. în cadrul SC M.B.H.C. SA Rădăuți, când intimații pârâți au fost schimbați din funcție și s-a numit administrator unic în persoana numitului D.C.D.
în aceeași ședință, SC M.B.H.C. SA București, prin administratorul său a recunoscut datoria pe care o are pentru nerespectarea clauzelor contractuale și s-a obligat să achite debitul și să predea bunurile mobile (autovehicule și lăzi frigorifice) până la data de 31 martie 2002.
Reclamanta a formulat la 1 august 2002 acțiunea ce formează obiectul litigiului dedus judecății și a invocat că intimații pârâți, în calitatea lor de administrator și respectiv director economic al societății sunt vinovați pentru prejudiciul cauzat societății în perioada în care au ocupat această funcție.
în mod corect ambele instanțe au reținut că reclamanta nu putea să-i acționeze în judecată pe intimați, cât timp nu a făcut dovada că a făcut diligențe, pentru recuperarea creanțelor față de debitoarea SC M.B.H.C. SA București.
Susținerea recurentei că societatea debitoare a fost dizolvată și deci acesta este motivul pentru care i-a acționat în judecată pe intimați nu are temei legal, cât timp nu s-a dovedit că a fost radiată la O.R.C.
în raport de aceste considerente, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 73 din Legea nr. 31/1990, text de lege pe care și-a întemeiat acțiunea.
Astfel, potrivit aliniatului 2 al acestui articol "acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparține și creditorilor societății, care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului".
De altfel, dispozițiile art. 228 din Legea nr. 31/1990, prevăd că dizolvarea societății are ca efect deschiderea procedurii lichidării, astfel că societatea are personalitate juridică pentru toate operațiunile efectuate în faza lichidării, până la terminarea acesteia.
Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanta putea să exercite acțiunea împotriva societății debitoare, chiar dacă a fost dizolvată, în situația în care nu au fost numiți lichidatorii în condițiile art. 253 din Legea nr. 31/1990.
Criticile recurentei referitoare la existența unor interese personale între intimați în calitate de foști administratori și acționarii societății debitoare SC M.B.H.C. SA, și de aici intenția de a prejudicia societatea ceea ce angajează răspunderea foștilor administratori în condițiile art. 145 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, sunt simple afirmații care nu au fost dovedite în litigiul dedus judecății.
Nu poate fi reținută răspunderea intimaților în temeiul dispozițiilor art. 1539 și următoarele C. civ., text de lege care nu este incident în cauză, întrucât el se referă strict la răspunderea mandatarului față de mandant, ori între părți nu s-au stabilit asemenea raporturi.
Așa fiind, susținerea recurentei că răspunderea intimaților pârâți în calitate de foști administratori este o răspundere contractuală, va fi înlăturată întrucât nu are temei legal.
Față de considerentele expuse, decizia instanței de apel este legală și temeinică și potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Cererea formulată de intimații U.V. și C.E. privind acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 274 C. proc. civ., a fost respinsă întrucât nu s-a făcut nici o dovadă privind efectuarea acestora.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4947/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4920/2005. Comercial → |
|---|
