ICCJ. Decizia nr. 5146/2005. Comercial
| Comentarii |
|
La data de 5 mai 2003, SC O.G. SRL București a formulat o cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamantul F.M.V., prin care a solicitat obligarea acestuia să predea documentele contabile primare ale firmei întocmite în perioada 2 noiembrie 1999 - 23 august 2002, precum și la plata sumei de 10.000.000 lei prejudiciu.
Prin încheierea din 6 mai 2003, s-a dispus disjungerea judecării cererii reconvenționale.
în acest dosar, Tribunalul București, prin sentința civilă nr. 6506 din 18 mai 2004 a respins acțiunea (reconvențională) pentru capătul de cerere privind predarea documentelor contabile, ca nefondat, iar pentru capătul de cerere privind daunele interese acțiunea a fost respinsă ca prematură.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr. 69 din 27 ianuarie 2005, a respins apelul reclamantei reconvenționale, ca nefondat.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamanta a declarat recurs, solicitând, în esență, admiterea acțiunii sale în totalitate, atât sub aspectul obligării la predarea tuturor actelor contabile, cât și la plata prejudiciului produs de 10.000.000 lei.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că intimatul F.M.V. a fost asociat și administrator la societatea reclamantă până la data de 23 august 2002.
Cum, reclamanta nu a dovedit care sunt documentele contabile primare a căror predare solicită și nici că acestea sunt în posesia pârâtului, corect instanțele au respins acest capăt de cerere.
în ceea ce privește daunele interese, corect instanțele au înlăturat susținerea recurentei privind neaplicarea dispozițiilor art. 7201C. proc. civ., privind concilierea prealabilă.
Este de reținut că în raport de dispozițiile art. 4 C. com., raporturile juridice în litigiu sunt comerciale, acțiunea în răspundere a administratorului unei societăți comerciale, are un caracter comercial de necontestat.
în această situație, în care erau aplicabile dispozițiile speciale cuprinse în capitolul XIV C. proc. civ., privind soluționarea litigiilor în materie comercială, corect instanțele au constatat neîndeplinirea procedurii concilierii directe prevăzute de art. 7201C. proc. civ., și au respins capătul de cerere privind daunele interese ca prematur introdus.
în consecință, s-a avut în vedere că susținerile recurentei nu au fost de natură să conducă la casarea hotărârii atacate, conform art. 304 C. proc. civ., recursul a fost primit ca nefondat și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5136/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4613/2005. Comercial → |
|---|
