ICCJ. Decizia nr. 5187/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 13870 din 5 noiembrie 2003, Tribunalul București a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA București, prin care aceasta solicita să se constate că între părțile litigante a intervenit o tranzacție la data de 27 septembrie 1999, privind evenimentul din 5 octombrie 1998, pentru care s-a format dosar de daună.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în care pe calea unei acțiuni în constatare reclamanta poate solicita instanței doar să constate existența unui drept al său ori inexistența unui drept al pârâtelor împotriva sa, iar, în speță, deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., nu urmărește să se constate de către instanță existența unui drept al său ori inexistența unui drept al pârâtelor împotriva sa ci pronunțarea de către instanță a unei hotărâri de expedient în condițiile art. 272 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 458 din 1 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția comercială, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC O. SA București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut dispozițiile art. 111 C. proc. civ., aplicabile în speță.
împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs reclamanta SC O. SA București, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 și 10 C. proc. civ. și solicitând modificarea ambelor hotărâri și pe fond admiterea acțiunii.
în concret, recurenta reclamantă a arătat că ambele instanțe au interpretat greșit actul juridic dedus judecății, schimbând natura și înțelesul lămurit și vădit al acestuia atunci când au apreciat că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 272 C. proc. civ. și nu cele ale art. 111 din același text legal câtă vreme instanța de fond nu a fost investită cu o altă cerere și nu s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri de expedient.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului și examinând decizia atacată prin prisma criticilor aduse de recurentă prin recursul declarat, din analiza motivelor de recurs în ansamblul lor se constată că în mod corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., în soluționarea apelului declarat, decizia pronunțată în apel fiind corectă și legală.
Așadar, instanța de apel a interpretat corect actul juridic dedus judecății și decizia pronunțată în apel nu poate fi modificată întrucât nu sunt întrunite cerințele prevăzute de punctele 8 și 10 ale art. 304 C. proc. civ., invocate drept motive de recurs de către recurenta apelantă reclamantă.
în consecință, neputând fi primite criticile aduse în recurs, acestea au fost fără suport legal și nedovedite, instanța de recurs a respins, ca nefondat, recursul declarat, apreciind ca întru totul legală și corectă aplicațiunea dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., în soluționarea apelului în speță și, deopotrivă, instanța de recurs, a văzut cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimata SC Ț.A. SRL București, în aplicația art. 274 C. proc. civ., a obligat recurenta la plata către această parte a cheltuielilor de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5200/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5136/2005. Comercial → |
|---|
