ICCJ. Decizia nr. 5599/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5599/2005
Dosar nr. 2922/2005
Şedinţa publică din 22 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9096/2003 reclamantul R.R.G. a cerut Tribunalului Suceava ca prin hotărârea ce o va pronunţa în contradictoriu cu pârâta SC F. SA Vereşti, să se constate vânzarea imobilelor constând în teren şi construcţii proprietatea pârâtei prin procesul verbal de adjudecare urmare licitaţiei din 27 februarie 2002 şi totodată să pronunţe o hotărâre care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.
În susţinerea cererii reclamantul arată că urmare licitaţiei din 27 iunie 2002 a adjudecat suprafaţa de 50 ari teren şi un grajd, şopron şi saivan, iar bunurile i-au fost predate, preţul a fost achitat, s-a încheiat cu pârâta un act sub semnătură privată dar ulterior pârâta a refuzat încheierea unui act autentic de vânzare-cumpărare.
Prin sentinţa nr. 2175 din 14 decembrie 2004, Tribunalul Suceava a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei că întrucât bunurile a căror dobândire o reclamă R.R.G. au aparţinut pârâtei, nu este societate comercială şi cum reclamantul a susţinut că le-a dobândit prin licitaţie publică, s-au verificat condiţiile dobândirii în raport de HG nr. 55/1998, pentru că putea soluţiona legal şi temeinic litigiul, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi constatând că nu au fost respectate dispoziţiile legale examinate a respins, ca neîntemeiată acţiunea.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Printr-un prim motiv de apel acesta a susţinut că litigiul este unul civil şi soluţionarea de către instanţa comercială a cauzei s-a făcut cu încălcarea normelor legale privind competenţa materială.
Pe fondul cauzei reclamantul apelant a susţinut că prin cererea introductivă la instanţă a cerut pronunţarea unei hotărâri care să suplinească consimţământul reclamantei la vânzarea bunurilor. A mai susţinut că actul sub semnătură privată este valabil încheiat cu respectarea prevederilor art. 1174 C. civ. şi întrucât a fost achitat şi preţul instanţa în mod nejustificat a examinat dacă au fost respectate prevederile legale privind vânzarea unor bunuri în care acţionar este statul prin licitaţie publică.
Prin Decizia nr. 49 din 14 iunie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 1148/2005 a fost respins ca nefondat apelul reclamantului instanţa constatând neîntemeiate criticile formulate şi totodată legală şi temeinică sentinţa primei instanţe.
Împotriva acestei ultime hotărâri reclamantul apelant a declarat recurs.
Prin motivele scrise aflate la dosarul cauzei sunt invocate cazurile de modificare a deciziei curţii de apel prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
În fapt însă prima critică vizează cazul de casare prevăzut de art. 3043 C. proc. civ., privind competenţa materială în sensul că litigiul fiind de natură civilă apelul a fost soluţionat de instanţele comerciale.
Critica este neîntemeiată instanţele au reţinut corect că fiind vorba de bunuri aparţinând unei societăţi comerciale şi erau destinate realizării obiectului său de activitate actele de înstrăinare reprezintă acte de comerţ, iar competenţa de soluţionare a cauzei aparţine instanţelor comerciale.
Sub aspectul fondului s-a reluat susţinerile din apel mai mult, cu încălcarea dispoziţiilor de procedură obligând completarea cererii în faţa instanţei recurentul a susţinut că a solicitat instanţei să împlinească consimţământul reclamantei la încheierea actului autentic şi nu să constate că a intervenit vânzarea cumpărarea. Susţinerea este contrazisă de conţinutul cererii introductive unde sunt formulate cele două capete de cerere constatarea vânzării şi respectiv pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare. Cum primul capăt de cerere presupune examinarea existenţei tuturor condiţiilor de validitate ale unui astfel de contract, interpretarea dată de instanţe actului juridic este cea corectă, iar constatarea că în lipsa acordului acţionarului vânzător privind vânzarea şi a neachitării preţului vânzării cumpărarea nu a fost realizată, iar în asemenea condiţii nu se poate pronunţa o hotărâre care să satisfacă al doilea capăt al cererii de chemare în judecată. Celelalte consideraţii din motivele de recurs sunt dezvoltări de argumente în susţinerea aceloraşi idei astfel încât instanţa constatându-le neîntemeiate va reţine că în cauză s-au pronunţat hotărâri legale şi temeinice, bazate pe probele administrate şi nu există motive de desfiinţare sau modificare a lor.
Faţă de considerentele ce preced, Curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul R.R.G., împotriva deciziei nr. 49 din 14 iunie 2005 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 22 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5587/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5605/2005. Comercial → |
|---|
