ICCJ. Decizia nr. 5622/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5622/2005
Dosar nr. 926/2003
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Deliberând asupra recursului de faţă:
Reclamantul M.B., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii M.F., ca reprezentant al S.R., M.I.C., C.N.E. şi S.N.G.N. R. SA, să se constate existenţa dreptului de proprietate al reclamantului asupra pachetului majoritar de acţiuni, reprezentând 78,8 % din capitalul social al S.G.G.E. SA; existenţa drepului de proprietate al reclamantului asupra pachetului de acţiuni, reprezentând 19,7 % din capitalul social al S.G.G.E. SA, pachet ce aparţinea U.C.B., creat de municipalitate pentru realizarea servicilor publice comunale ale municipiului Bucureşti; inexistenţa dreptului de proprietate al S.R. asupra valorii patrimoniului fostei S.G.G.E. SA, materializat în acţiunile aflate în proprietatea municipalităţii la nivelul anului 1948, potrivit bilanţului contabil de preluare întocmit la data trecerii, fără titlu, în proprietatea statului a acestui patrimoniu.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul arată că S.G.G.E. SA, a fost înfiinţată în 1906, ca societate pe acţiuni, prin lichidarea S.G. Bucureşti. În 1924 P.M.B. a cumpărat întregul pachet de acţiuni devenind proprietarul acţiunilor acestei societăţi.
Ca urmare a naţionalizării din 1948 S.G.G.E. a trecut în patrimoniul statului. Reclamanta apreciază că naţionalizarea a fost ilegală întrucât art. 1 pct. 4 din Legea nr. 119/1949 excepta de la naţionalizare întreprinderile care produceau, transportau sau distribuiau energie electrică, acestea putând fi date în proprietate sau în simplă folosinţă administraţiei locale; de altfel naţionalizarea s-a făcut şi fără acordarea vreunei despăgubiri.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială nr. 368 din 9 iunie 2000 a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea ca neântemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că reclamanta are posibilitatea acţiunii în realizare nefiind aplicabile dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. Apreciind că reclamanta vrea să reia posesia asupra acţiunilor pe care le-a deţinut înainte de 1948, pretinzând că el este adevăratul proprietar, instanţa reţine că această acţiune are caracterul unei acţiuni în realizarea dreptului care poate avea, fie forma unei acţiuni în revendicare, fie pe cea a unei acţiuni în nulitatea naţionalizării; în aceste condiţii acţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 111 C. proc. civ., apare ca inadmisibilă, având caracter subsidiar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta P.M.B., ca reprezentant al M.B., criticând hotărârea pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit acţiunea şi că reclamanta nu poate revendica pachetul majoritar de acţiuni întrucât nu a avut drept de proprietate asupra patrimoniului societăţii. Se mai arată şi că acţiunea este provocatorie.
Într-un prim apel al reclamantei, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul şi a trimis cauza spre rejudecare apreciind că există neconcordanţe între minută şi dispozitiv.
În recursul pârâtei SC T. SA, Curtea Supremă, prin Decizia civilă nr. 305/2002 a admis recursul şi a casat Decizia trimiţând cauza spre rejudecarea apelului considerând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 281 C. proc. civ. nefiind o eroare de judecată.
Rejudecând, Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 5 din 3 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând că acţiunea a fost corect respinsă ca inadmisibilă, întrucât acţiunea în constatare are caracter subsidiar faţă de cea în realizare şi nu poate fi acceptat caracterul provocatoriu al acţiunii, deoarece ar reprezenta o tulburare a exerciţului dreptului de proprietate.
S-a mai apreciat că dreptul de proprietate pretins a încetat în urma desfiinţării societăţii în 1948, iar reclamanta a invocat pierderea dreptului de proprietate asupra acţiunilor şi nu împiedicarea exercitării lui.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantă invocându-se dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că reclamanta nu are calitate procesuală să promoveze acţiune în revendicare asupra activelor patrimoniale; această legitimare procesuală activă o are doar persoana juridică titulară, respectiv S.G.G.E. SA, rezultând astfel o imposibilitate de ordin juridic a realizării dreptului.
Se mai arată că nu sunt îndeplinite două condiţii, respectiv ca societatea să fi fost dizolvată şi lichidată, iar revendicarea trebuie să se facă de toţi acţionarii şi că S.G.G.E. SA a fost naţionalizată abuziv cu încălcarea Legii nr. 119/1948.
Un alt motiv de critică este acela că nu s-au cerut drepturi asupra unor bunuri ci recunoaşterea drepturilor asupra acţiunilor societăţii şi inexistenţa acestui drept al statului asupra valorii patrimoniale aflate în prezent în proprietatea statului fără un titlu valabil.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţele nu au interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi nu au schimbat natura sau înţelesul lămurit şi neândoielnic al acţiunii, ci au constatat că reclamanta tinde să rezolve printr-o acţiune în constatare efectele pe care le-ar putea obţine printr-o acţiune în realizare, ceea ce nu este admisibil.
Astfel, reclamanta vrea să obţină constatarea nulităţii naţionalizării S.G.G.E. SA arătând ea însăşi că acţiunea are caracter provocatoriu, ceea ce de asemenea, nu poate fi acceptat.
Motivarea că nu are deschisă acţiunea în realizare pentru că ar fi lipsită de calitate procesuală este doar o încercare de a contracara caracterul subsidiar al acţiunii în constatare faţă de acţiunea în realizare pe care reclamanta ezită să o formuleze.
Aşadar, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile 304 pct. 8 C. proc. civ., nu este întemeiat.
În ceea ce priveşte aplicarea greşită a legii, în acest caz neaplicarea art. 111 C. proc. civ., se constată că instanţele au aplicat integral dispoziţiile art. 111 C. proc. civ. stabilind că nu sunt îndeplinite condiţiile prentru admisibilitatea unei acţiuni în constatare, inadmisibilitatea ca urmare a caracterului subsidiar rezultând din teza finală a art. 111 C. proc. civ.
Negăsindu-se întemeiate motivele de recurs, acesta urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.B. prin P.G., împotriva deciziei nr. 5/ A din 3 februarie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5605/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5623/2005. Comercial → |
|---|
