ICCJ. Decizia nr. 5623/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5623/2005
Dosar nr. 8641/2004
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 2297 din 14 aprilie 2003 la Tribunalul Botoşani, reclamanta SC O. SA, sucursala Botoşani, în contradictoriu cu pârâtul D.C.V., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a tichetului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto din 4 iulie 2002 eliberat de SC O. SA, sucursala Botoşani.
În cauză, SC A.Ţ.A. SA, sucursala Botoşani, a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul pârâtului.
Prin sentinţa nr. 1190 din 3 decembrie 2003, Tribunalul Botoşani, secţia comercială şi de contencios administrativ a respins ca nefondată acţiunea promovată de reclamantă şi a admis cererea de intervenţie.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că în cauză nu poate fi reţinut viciul de consimţământ al agentului de a încheia tichetul de asigurare, prin aceea că a fost indus în eroare asupra proprietarului autoturismului, deoarece legea nu condiţionează valabilitatea tichetului de asigurare de acest aspect situaţie în care nu este dată nulitatea absolută a tichetului de asigurare.
Pentru aceleaşi considerente, în baza art. 55 alin. (1) teza I-a C. proc. civ., a fost admisă cererea de intervenţie, având în vedere că apărările intervenientei în interesul pârâtului, s-au dovedit a fi fondate.
Prin Decizia nr. 53 din 22 aprilie 2004, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei mai sus menţionate şi în consecinţă a schimbat în totalitate sentinţa apelată, în sensul că a admis acţiunea reclamantei şi a constatat nulitatea absolută a tichetului de asigurare pentru răspundere civilă auto din 4 iulie 2002, încheiat între reclamantă şi pârât.
A respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de SC A.Ţ.A. SA, sucursala Botoşani.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că, în cauză nefiind îndeplinită una din cerinţele imperative a legii şi anume ca autoturismul să fie înmatriculat sau supus înmatriculării, cerinţe ce nu erau îndeplinite la data producerii evenimentului rutier, evident, tichetul de asigurare obligatorie era lovit de nulitate absolută şi nu mai putea produce efecte juridice.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs pârâtul, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., şi solicitând admiterea acestuia şi modificarea în tot a deciziei atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Recurentul-pârât susţine astfel că reclamanta îşi invocă propria culpă, în sensul că i-a pretins şi a primit cu titlu de primă de asigurare o sumă mai mică decât ar fi trebuit, respectiv 480.000 lei în loc de 542.000 lei; instanţa de apel s-a axat pe analizarea unui fapt juridic şi anume dacă autoturismul a fost înmatriculat în cele 30 de zile, în loc să analizeze eventualele cauze care ar fi atras, într-adevăr, nulitatea absolută a actului juridic; actul a fost anulat datorită culpei proprii a reclamantei şi nu din cauze imputabile pârâtului; instanţa de apel s-a abătut de la principiul aplicării cu prioritate a legii speciale, care prevede că pentru o asigurare încheiată printr-un agent de asigurare, asigurătorul, în numele căruia acţionează agentul, este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele omisiunile agentului de asigurare.
Recursul este fondat, potrivit considerentelor ce vor fi avute în continuare.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Într-adevăr, instanţa de apel, în pronunţarea deciziei, soldate cu constatarea nulităţii absolute a tichetului de asigurare de răspundere civilă auto încheiat între părţile aflate în litigiu, greşit şi-a fundamentat soluţia pe dispoziţiile art. 2 din normele privind aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, potrivit cărora primele de asigurare se plătesc pentru autovehiculele înmatriculate sau supuse înmatriculării.
În consecinţă, raportându-se exclusiv la aceste dispoziţii legale şi constatând că autovehiculul asigurat, nu era înmatriculat şi nici supus înmatriculării, a apreciat eronat că tichetul de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto este lovit de nulitate
Aceasta deoarece, în speţă, au aplicabilitate dispoziţiile art. 10 şi art. 56 din Legea nr. 136/1995 coroborate cu cele ale art. 6 din norme, care au fost emise în scopul aplicării întocmai a legii şi pentru a nu nesocoti dreptul ca autoturismele înmatriculate în străinătate să fie asigurate în România.
De asemenea, sunt aplicabile dispoziţiile legii speciale, respectiv ale art. 34 alin. (4) şi art. 37 din Legea nr. 32/2000, potrivit cărora „dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare" şi cele în conformitate cu care „nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii contractului de asigurare, a condiţiilor sau primelor de asigurare, precum şi a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare nu poate fi invocată de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare".
În cauză, întrucât asigurarea s-a încheiat printr-un agent de asigurare şi având în vedere obligaţiile legale mai sus arătate, potrivit cărora chiar în situaţie neîndeplinirii unor cerinţe legale în momentul încheierii asigurării, asigurătorul nu poate cere anularea contractului de asigurare, contra asiguratului, invocându-şi propria culpă, decurgând din faptele prepusului său, rezultă cu certitudine că nu există motive legale pentru declararea nulităţii sau anulării actului, respectiv a tichetului de asigurare de răspundere civilă auto.
De altfel, motivele concrete invocate de reclamantă nu îndeplinesc cerinţele unor cauze dovedite de nulitate, absolută sau relativă, a actului încheiat, între reclamantă şi pârât.
Astfel fiind, având în vedere cele mai sus arătate, se va admite recursul declarat de pârât, se va modifica Decizia recurată şi se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului, aceasta urmând a fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul D.C.V., împotriva deciziei nr. 53 din 22 aprilie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ, modifică Decizia recurată şi respinge apelul reclamantei declarat împotriva sentinţei nr. 1190 din 3 decembrie 2003 a Tribunalului Botoşani.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 23 noiembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5622/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5644/2005. Comercial → |
|---|
