ICCJ. Decizia nr. 5900/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.5900/2005
Dosar nr. 3616/2005
Şedinţa din camera de consiliu de la 8 decembrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 580 din 10 aprilie 2000 a Tribunalului Dolj a fost disjunsă judecata cererii de chemare în garanţie formulată de SC B. SA, devenită B.C.R., împotriva M.F. şi B.I.R.M. Italia, fiind soluţionată prin aceeaşi sentinţă cererea principală în sensul admiterii acţiunii SC P.G. SA Craiova şi obligării pârâtei B.C.R. să înlăture reclamanta de la poziţia de debitoare pentru suma de 67.211,16 mărci germane.
După disjungerea dispusă cererea de chemare în garanţie formulată de SC B. SA, ce a fuzionat cu B.C.R., a fost înregistrată formând obiectul dosarului nr. 881/C/2000 al Tribunalului Dolj.
Prin sentinţa nr. 5876 din 2 octombrie 2003 a Tribunalului Dolj, dată în dosarul nr. 881/2000 a fost declinată competenţa soluţionării acestei cereri de chemare în garanţie în favoarea Tribunalului Bucureşti cu motivarea că părţile au înţeles în scrisoarea de garanţie bancară din 25 septembrie 1997, izvorul raportului juridic dedus judecăţii, să supună litigiul acestei instanţe.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa comercială din 16 septembrie 2005 a secţiei a VI-a comerciale (dosar nr. 20046/2003) a admis excepţia necompetenţei acestei instanţe şi a declinat competenţa soluţionării cererii în favoarea Tribunalului Dolj, dispunând totodată sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între cele două instanţe.
Rezultă din argumentarea acestei soluţii că după repunerea cauzei pe rol (suspendată până la judecata dosarului nr. 1161/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), urmare dispoziţiilor art. 15 din OUG nr. 18/2004, s-a dispus scoaterea din cauză a B.C.R. şi introducerea în cauză a A.V.A.S., ce se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile B.C.R. rezultând din litigiile legate de activitatea fostei SC B. SA.
La 16 iunie 2005 A.V.A.S., în calitate de reclamant, a modificat cererea de chemare în garanţie în sensul obligării chematelor în garanţie B.I.R.M. şi M.F. la plata sumelor achitate din surse proprii de către fosta B. (ulterior B.C.R.) în cuantum de 10 % din dobânda aferentă celor 10 bilete la ordin emise de SC P.G. SA Craiova cât şi la plata dobânzilor legale de la momentul plăţii la zi.
Cum cererea de chemare în garanţie, conform art. 17 C. proc. civ., intră în competenţa instanţei investită să judece cererea principală s-a apreciat că Tribunalul Dolj, cel ce a soluţionat cererea principală şi a disjuns chemarea în garanţie, este cel competent să se pronunţe şi asupra acestei cereri, operând prorogarea de competenţă şi asupra cererii incidentale.
Asupra conflictului ivit între cele două tribunale curtea apreciază că revine competenţa soluţionării cererii de chemare în garanţie Tribunalului Dolj.
Într-adevăr, Tribunalul Dolj a fost investit cu soluţionarea acţiunii principale şi a cererii de chemare în garanţie, aceasta ultimă fiind disjunsă prin sentinţa nr. 580/2000.
Disjungerea cererii nu afectează însă aplicabilitatea dispoziţiilor art. 17 C. proc. civ., potrivit cărora cererile accesorii şi incidentale revin instanţei competente în soluţionarea acţiunii principale, ci determină numai rezolvarea etapizată a cererilor.
În speţă, cererea de chemare în garanţie a fost disjunsă de Tribunalul Dolj, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., însă, potrivit art. 17 C. proc. civ., tot acestei instanţe îi revenea competenţa soluţionării ei.
Urmare prorogării de competenţă situaţie în care clauza convenită de părţi în scrisoarea de garanţie devine inoperantă.
De reţinut că titulara cererii de chemare în garanţie a investit instanţa cu această cerere incidentă la 27 august 1999, că instanţa investită cu acţiunea principală s-a pronunţat asupra acestei cereri în aprilie 2000, disjugând chemarea în garanţie, iar necompetenţa teritorială a fost invocată de aceeaşi parte la 6 decembrie 2002.
În temeiul dispoziţiilor art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., curtea urmează a stabili, pentru considerentele expuse, că Tribunalului Dolj îi revine competenţa soluţionării şi a cererii de chemare în garanţie în conformitate cu dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., coroborat cu art. 63 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului intervenit între A.V.A.S. Bucureşti, B.I.R.M. şi M.F., în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 8 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1382/2005. Comercial → |
|---|
