ICCJ. Decizia nr. 5812/2005. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 5812/2005
Dosar nr. 449/2005
Şedinţa publică din 6 decembrie 2005
Asupra recursului de faţă, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Reclamantul B.N. prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 6930/2003 al Tribunalului Olt a formulat opoziţie la operaţiunile de majorare a capitalului social al SC E. SA Slatina.
În cauza respectivă a formulat cerere de intervenţie în interes propriu ulterior precizată, S.F.
Prin sentinţa nr. 563 pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu din 8 septembrie 2004, secţia comercială şi de contencios administrativ a Tribunalului Olt, a luat act de renunţarea de către reclamantul B.N. la însuşi dreptul pretins şi a respins ca neîntemeiată cererea de intervenţie în nume propriu a intervenientului S.F.
Instanţa de fond a reţinut că prin hotărârea A.G.A. a SC E. SA Slatina din 30 aprilie 2003 s-a hotărât majorarea capitalului social al societăţii şi s-a dispus acordarea dreptului de preferinţă tuturor acţionarilor înscrişi în registrul acţionarilor, cu stabilirea unui termen pentru exercitarea dreptului de preferinţă.
Nemulţumit de hotărârea instanţei de fond, intervenientul S.F. a declarat recurs susţinând în principal că pentru cele 468.000 de acţiuni deţinute de acesta la societate era îndreptăţit să i se acorde dreptul de preferinţă.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin încheierea din 30 noiembrie 2004 a calificat calea de atac ca fiind apel şi apoi la 7 decembrie 2004 prin Decizia nr. 490 din acea dată a respins acest apel, reţinând că nu este fondat.
Intervenientul S.F. a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri, iar ulterior a depus în scris poziţia sa procesuală cu privire la excepţia nelegalităţii căii de atac, pusă în discuţia părţilor de instanţa de casaţie prin încheierea din 11 octombrie 2005, susţinând că prin Decizia sa curtea de Apel Craiova trebuia să judece recursul său declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, iar nu să îl califice şi apoi să îl judece ca apel.
Recursul intervenientului pârât este întemeiat şi se va admite potrivit celor ce se vor arăta în continuare.
Cererea de intervenţie în interes propriu formulată în cauză este o cerere incidentă, care, în temeiul prevederilor art. 17 C. proc. civ. este în căderea instanţei competente să judece cererea principală.
În speţă, acţiunea principală este o cerere de opoziţie formulată în temeiul art. 61 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Potrivit art. 3 alin. (3) C. proc. civ., în competenţa curţilor de apel este dată judecarea, ca instanţe de recurs, a recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în primă instanţă, care potrivit legii nu sunt supuse apelurilor.
În aceste împrejurări, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 3 şi art. 312 alin. (4) C. proc. civ. urmează a se admite recursul intervenientului, să se caseze Decizia recurată şi să se trimită cauza la aceeaşi instanţă pentru a se soluţiona calea de atac prevăzută (art. 62 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 republicată).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul S.F., împotriva deciziei nr. 490 din 7 decembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială, pe care o casează.
Trimite cauza la Curtea de Apel Craiova, pentru soluţionarea căii de atac prevăzută de lege.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5744/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5900/2005. Comercial → |
|---|
