ICCJ. Decizia nr. 5941/2005. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea nr. 152/2003 formulată prin executor judecătoresc, creditoarea SC C.R.S. SA a cerut încuviințarea executării silite prin poprire, a sumei de 335.736.449 lei, ce se va actualiza și cu cheltuieli de judecată, asupra contului debitoarei SC C.I. SA, aflate la terțul poprit T.S. București, titlu executor fiind decizia Curții de Apel București nr. 38 din 9 ianuarie 1998.
Judecătoria sector 3 București, biroul executări silite, prin încheierea din 12 ianuarie 2004 a admis excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită și a respins cererea de încuviințarea executării silite prin poprire, ca prescrisă.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 405 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost suspendat în temeiul art. 36 din Legea nr. 64/1995, întrucât cererea creditorilor pentru deschiderea procedurii judiciare și a falimentului, a fost respinsă, prin admiterea contestației debitoarei SC C.I. SA, prin sentința Tribunalului București nr. 7536 din 20 noiembrie 2000.
împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea, SC C.R.S. SA, admis de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia nr. 305 din 15 iunie 2004, încheierea atacată fiind anulată și în fond cererea creditoarei a fost admisă și a fost încuviințată executarea silită prin poprire asupra conturilor debitoarei la terțul poprit până la concurența sumei de 335.736.449 lei, actualizată cu cheltuieli de judecată.
în pronunțarea acestei hotărâri, instanța a reținut că prescripția a fost suspendată pe perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii Legii nr. 64/1995, prin sentința nr. 4137 din 10 noiembrie 1997 a Tribunalului București și data închiderii acestei proceduri, prin sentința aceleiași instanțe, cu nr. 7536 din 20 noiembrie 2000. Cursul prescripției fiind suspendat față de toți creditorii până la 20 noiembrie 2000, termenul de prescripție a început să curgă după 30 zile de la acest termen, astfel că cererea de executare silită prin poprire, formulată la 9 decembrie 2003 se încadrează în termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 6 din decretul nr. 157/1958.
Terțul poprit, A.F.P. București a declarat recurs, susținând că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, solicitând menținerea încheierii din 12 ianuarie 2004 a Judecătoriei sector 3, întrucât executarea silită prin poprire, nu este posibilă față de faptul că debitoarea intimată nu are deschise conturi de disponibilități la T.S. București.
Recursul urmează să fie respins, pentru următoarele motive:
Față de probele dosarului, cu deosebire cele depuse în apel, întemeiat curtea de apel a reținut că cererea de executare silită prin poprire, nu este prescrisă. Aceasta întrucât, termenul de prescripție de 3 ani pentru executarea titlului a fost suspendat pe perioada în care debitoarea s-a aflat în procedura Legii nr. 64/1995 dispusă de instanță.
Pe fond, se reține că executarea silită a rămas fără obiect, întrucât creditoarea SC C.R.S. SA, prin întâmpinarea depusă pentru termenul de astăzi, a precizat că suma pentru care a fost încuviințată executarea silită a fost deja executată.
Ca urmare, obiecțiile recurentei, nu mai este cazul a fi analizate, rămânând fără interes.
Așa fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5989/2005. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5944/2005. Comercial → |
|---|
