ICCJ. Decizia nr. 5988/2005. Comercial

Prin sentința civilă nr. 1015 din 24 februarie 2005, pronunțată de Judecătoria Alba Iulia s-a anulat ca insuficient timbrată cererea formulată de S.N.P. P. SA, sucursala Alba, împotriva pârâtei SC E. SRL Alba Iulia.

S-a apreciat că, obiectul acțiunii constând în obligarea emiterii unor facturi storno pentru valoarea totală de 254.029.780 lei, este patrimonial încât, acțiunea trebuie timbrată la valoare, conform art. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997 modificată și nu cu o taxă fixă.

Reclamanta a formulat apel împotriva hotărârii susținând că, obiectul constă în obligația de "a face" și este neevaluabil în bani.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr. 606 din 6 iunie 2005, dând calificarea juridică corectă acțiunii din punctul său de vedere care privește o rezoluțiune, cu caracter patrimonial și făcând aplicațiunea, în speță, a dispozițiilor art. 2822C. proc. civ., în raport de valoarea pretențiilor, a recalificat calea de atac din apel în recurs și în conformitate cu art. 299 alin. ultim. C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a recursului Tribunalului Alba.

Tribunalul Alba, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 303 din 23 august 2005, recalificând obiectul cererii ca fiind nepatrimonial, a recalificat și calea de atac din recurs în apel conform art. 7208C. proc. civ., și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, conform art. 3 pct. 2 C. proc. civ.

Așa fiind, s-a declanșat un conflict negativ de competență, conform art. 20-22 C. proc. civ., fiind sesizată înalta Curte de Casație și Justiție.

Analizând conflictul de competență se constată că, în cauză, față de modul cum a fost soluționată cererea la fond, competența de soluționare a căii de atac revine Tribunalului Alba, în conformitate cu dispozițiile art. 2 pct. 3 C. proc. civ., combinat cu art. 2821C. proc. civ. și luând în considerare dispozițiile art. 299 alin. (2) C. proc. civ.

Astfel, așa cum rezultă din hotărârea primei instanțe de judecată, aceasta a avut în vedere la pronunțarea soluției caracterul patrimonial al cererii de chemare în judecată.

Ori aceasta atrage incidența normelor legale care reglementează căile de atac și competența materială după valoare, chiar dacă, calificarea cererii poate fi schimbată ca efect al soluționării căii de atac, deoarece a decide altfel, înseamnă a da putere retroactivă unei interpretări intervenită ulterior.

Aplicând în consecință, dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit competența de soluționare a căii de atac în favoarea Tribunalului Alba, unde s-a trimis dosarul.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5988/2005. Comercial