ICCJ. Decizia nr. 1552/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 31 din18 ianuarie 2005 Tribunalul Olt a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC C. SA Olt, împotriva pârâților G.F. și I.F.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că excepția este neîntemeiată întrucât litigiul întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 31/1990 are o natură comercială.
Cu privire la fondul cauzei s-a reținut că cei doi pârâți au încheiat un contract comercial perfect valabil, care nu a fost executat în totalitate, iar neexecutarea nu este imputabilă părților pentru ca aceștia să fie obligați la prejudiciul constând în plata diferenței de preț.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC C. SA Olt la data de 6 aprilie 2005.
Prin decizia nr. 259 din 19 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova secția comercială a respins ca tardiv apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că sentința a fost comunicată apelantei la data de 7 februarie 2005, așa cum rezultă din dovada aflată la dosarul de fond, iar apelul a fost declarat la data de 6 aprilie 2005, peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 284 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC C. SA Olt, invocând în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nelegalitatea soluției.
în motivarea recursului s-a susținut, în esență, că instanța de apel nu și-a exercitat rolul activ instituit de dispozițiile art. 129 C. proc. civ., în sensul că nu a verificat apărările avocatului angajat care a învederat instanței că nu a putut face dovada depunerii în termen a cererii de apel, deoarece nu a luat legătura cu partea și că în mod greșit instanța a respins ca tardiv apelul.
Recursul este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Principiul rolului activ al judecătorului consacrat de art. 129 C. proc. civ. a fost respectat în cauză.
Instanța de apel a pus în discuția părților excepția de tardivitate a apelului la termenul de judecată din 30 mai 2005, iar la termenul de judecată din 20 iunie 2005 cauza a fost amânată la cererea apărătorului apelantei pentru a verifica dacă apelul a fost declarat în termen, scop în care s-a acordat termen la data de 19 septembrie 2005 când cauza a fost soluționată.
Astfel, nu i se poate imputa instanței de apel lipsa de rol activ, încât critica formulată este nefondată.
Din examinarea actelor de la dosar rezultă că instanța de apel a reținut corect excepția tardivității declarării apelului.
Sentința comercială nr. 31 din 18 ianuarie 2005 a Tribunalului Olt s-a comunicat apelantei la data de 7 februarie 2005, apelul fiind declarat de aceasta la data de 6 aprilie 2005 cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., calculat potrivit dispozițiilor art. 101 C. proc. civ.
Constatând că actul de procedură a fost îndeplinit cu depășirea termenului imperativ prevăzut de lege, că partea nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a dreptului de a declara apelul printr-o împrejurare mai presus de voința sa, instanța de apel dând eficiență dispozițiilor legale citate a dispus corect în sensul respingerii apelului ca tardiv declarat.
Pentru considerentele expuse în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Reținându-se culpa procesuală a recurentei, aceasta a fost obligată să plătească intimaților-pârâți 5000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1609/2006. Comercial | Renunțarea la drepturile aflate în judecată. Mandatul dat... → |
|---|
