ICCJ. Decizia nr. 1674/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 13264 din 18 noiembrie 2002, reclamanta SC A.R.A. SA Cluj Napoca, a solicitat obligarea pârâtei SC E.B. SA București la restituirea sumei de 100.000 dolari S.U.A., cu titlu de îmbogățire fără justă cauză, la plata dobânzii legale începând cu data pronunțării și până la achitarea integrală a debitului și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința comercială nr. 333 din 8 martie 2005, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea reclamantei cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 60.740.000 lei, reținând că nu există probe din care să rezulte o înțelegere existentă între părți cu privire la suma pe care reclamanta trebuia să o plătească pârâtei pentru spațiul pus la dispoziție, ori ca reclamanta să fi plătit pentru pârâtă firmei V. onorariul de 100.000 dolari S.U.A., conform contractului încheiat la data de 19 iulie 1995.
Apelul reclamantei a fost admis de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, care, prin decizia nr. 178 din 8 iunie 2005, a schimbat în totalitate sentința comercială nr. 333 din 8 martie 2005, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta SC E.B. SA București să plătească acesteia suma de 100.000 dolari S.U.A. și dobânda legală de la data pronunțării hotărârii până la achitarea efectivă a debitului, precum și cheltuieli de judecată în sumă de 30.395.000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că din convenția părților rezultă obligația asumată de intimată de a pune la dispoziția apelantei a unui spațiu în Budapesta, iar apelanta și-a asumat obligația plății tuturor serviciilor pentru autorizarea activității, precum și a serviciului desfășurat de firma V. Actele dosarului, respectiv confirmarea depusă de firma V., dispoziția de plată externă atesta că serviciile prestate pentru autorizare au fost achitate de apelantă.
Prin recursul declarat, pârâta a invocat motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 și 10 C. proc. civ., arătând că:
- în mod greșit instanța de apel a reținut motivele invocate de către apelanta reclamantă ca fiind legale și temeinice, întrucât motivarea hotărârii s-a bazat pe raporturile contractuale ale recurentei cu firma V., raporturi contractuale din care nu rezultă în nici un fel intervenția cu drepturi și obligații a societății apelante.
Instanța de apel reține că la data de 19 iulie 1995 între SC D.F. SA (actualmente E.B.) și firma V. s-a încheiat convenția prin care aceasta din urmă s-a obligat să îndeplinească toate formalitățile pentru ca cea dintâi să fondeze o bancă în Budapesta, activitate prin care firma V. urma să primească suma de 100.000 dolari S.U.A. plătibilă până la data de 8 august 1995.
Se susține că în baza acestei convenții apelanta reclamantă a achitat suma de 100.000 dolari S.U.A. în contul firmei V. Motivarea este esențial greșită în raport de dispozițiile art. 969 C. civ., întrucât din convenția menționată nu rezultă drepturi și obligații în sarcina apelantei reclamante, aceasta nefiind parte a convenției.
Din conținutul convenției părților rezultă drepturile și obligațiile corelative ale părților semnatare și în clauza finală se menționează obligația părților de a întocmi ulterior documentele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor reciproce asumate, fără ca aceste documente să mai fie întocmite.
Pentru a pronunța decizia civilă recurată, instanța a analizat două convenții, fără legătură între acestea, încheiate de părți deosebite. Astfel, firma V., parte a unei convenții încheiate cu SC E.B. SA București, convenție care nu face obiectul prezentei cauze, nu este parte în prezenta cauză, și cu toate acestea drepturile și obligațiile corelative decurgând dintr-o convenție încheiată cu SC E.B. SA București sunt supuse analizei instanței și constituie fundament în motivarea soluției instanței de apel în obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 dolari S.U.A. către reclamantă.
La data de 11 august 1995 s-a încheiat convenția ce face obiectul cauzei, semnată de părți.
La aceeași dată, 11 august 1995, între D.F. și SC A.R.A. SA s-a încheiat contractul de credit prin care pârâta a acordat reclamantei un credit în valoare de 100.000 dolari S.U.A., pe termen de un an, cu o dobândă de 12 % pe an, pentru investiții.
Conform art. 4 din contractul de credit, reclamanta se obliga să folosească creditul numai în scopul pentru care a fost acordat, respectiv investiții, dar aceasta a schimbat ulterior destinația creditului, fiind folosit pentru achitarea unor "prestări servicii". Din conținutul dispoziției de plată valutară externă nu rezultă că plata a fost făcută de reclamantă pentru bancă ci în nume propriu pentru prestări servicii, reclamanta fiind interesată la rândul său de serviciile prestate de firma V.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârea instanței de apel și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat.
La data de 11 august 1995 între SC D.F. SA și pârâta SC A.R.D.F. SA devenită ulterior A.R.A. s-a încheiat convenția potrivit căreia prima se obliga să pună la dispoziția celeilalte un spațiu adecvat în incinta imobilului achiziționat de SC I.D.F. Budapesta, pentru ca aceasta să deschidă o agenție de regularizare a daunelor pe teritoriul Ungariei și o agenție de brokeraj în reasigurări.
De asemenea SC A.R.D.F. SA se obliga să achite serviciile care se vor efectua pentru obținerea autorizațiilor de funcționare necesare desfășurării în condiții legale a activității bancare și de asigurări pe teritoriul Ungariei. Costul serviciilor achitate de către SC A.R.D.F. SA vor fi luate în considerare la atribuirea și dimensionarea spațiului pe care SC D.F. SA s-a obligat să-l atribuie.
De precizat că părțile nu au prevăzut în contract nici un preț și nici nu au încheiat ulterior un alt înscris în acest sens.
Anterior încheierii contractului părților, la 19 iulie 1995, SC D.F. SA a încheiat cu firma V. o convenție în care se menționează că prima intenționează să fondeze o bancă în Budapesta, iar cea de a doua avea deja atribuții în atingerea acestui scop.
Pentru activitatea desfășurată firma V. urma să primească suma de 100.000 dolari S.U.A., plătibili până la data de 8 august 1995, transferați în contul avocatului dr. E.H.
Reclamanta a contractat la 11 septembrie 1995, conform contractului de credit, un credit în sumă de 100.000 dolari S.U.A. pentru investiții, care a fost integral restituit la data de 20 decembrie 2001.
Conform susținerilor și dispoziției reclamantei de plată valutară externă, creditul a fost folosit pentru a plăti firmei V. prestări servicii.
La dosar există confirmarea prin care firma londoneză comunică reclamantei că, în baza acordului din data de 19 iulie 1995 dintre SC D.F. SA Cluj și a primit suma de 100.000 dolari S.U.A., fără a se indica plătitorul V.
Convenția supusă analizei instanței este cea încheiată la data de 11 august 1995, între SC E.B. SA București și SC A.R.A. SA din care rezultă cu claritate obligațiile părților, iar în ultimul alineat al acesteia părțile au menționat obligația de a întocmi ulterior documentele necesare pentru îndeplinirea obligațiilor reciproce asumate, fără ca aceste înscrisuri să fie vreodată întocmite.
Așa fiind, înalta Curte urmează a reține temeinicia motivului de recurs invocat conform art. 304 pct. 7 C. proc. civ., potrivit căruia hotărârea instanței de apel cuprinde motive contradictorii cât și străine de natura pricinii, întrucât obiectul analizei sub aspectul legalității și temeiniciei îl constituie convenția încheiată între reclamantă și pârâtă și nu convenția încheiată între pârâtă și firma V.
De precizat că obiectul cererii deduse judecății de către reclamantă îl constituie pretenția de 100.000 dolari S.U.A., al cărui izvor obligațional se află, conform motivării în fapt și în drept, în convenția pe care părțile au încheiat-o la data de 11 august 1995. Ori, din conținutul acesteia rezultă obligațiile corelative ale părților, precum și obligația de a întocmi ulterior documentelor necesare îndeplinirii obligațiilor asumate acestea fiind inexistente, obligația nefiind îndeplinită.
Din probele administrate în cauză nu rezultă existența unei înțelegeri între părți cu privire la suma pe care reclamanta trebuia să o plătească pârâtei pentru spațiul pus la dispoziție și nici o altă înțelegere a părților, potrivit căreia reclamanta să fi plătit pentru pârâtă firmei V. onorariul de 100.000 dolari S.U.A., conform contractului încheiat la 19 iulie 1995.
Rezultă, față de obiectul cererii dedusă judecății, că instanța de apel a interpretat și aplicat eronat principiul înscris în art. 969 C. civ., potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, întrucât cuantumul sumei de 100.000 dolari S.U.A. la care a fost obligată pârâta nu rezultă din nici un înscris existent la dosarul cauzei. Instanța de apel a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al convenției, astfel că cel de al doilea motiv de recurs conform art. 304 pct. 8 urmează a fi reținut.
Instanța de apel a analizat pe lângă raporturile contractuale intervenite între părți potrivit convenției din 11 august 1995 și raporturile contractuale dintre pârâtă și firma V., convenție ce nu face obiectul analizei în prezenta cauză și nu s-a pronunțat asupra dovezii administrate, respectiv contractul de credit cu cererea de eșalonare și actele adiționale semnate de părți. Din contractul de credit semnat de părți rezultă scopul acestuia, investiții, precum și restituirea integrală a creditului cu dobânda aferentă, de către reclamantă și din nici un mijloc de probă nu rezultă că suma a fost folosită în numele și în interesul recurentei-pârâte.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., înalta Curte urmează să admită recursul declarat de pârâtă, se va modifica decizia atacată și respinge apelul.
în temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat intimata-reclamantă SC A.R.A. SA la plata sumei de 2.897,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată, către recurenta-pârâtă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1609/2006. Comercial → |
|---|
