ICCJ. Decizia nr. 1719/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 3271/ C din 6 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta SC C. SRL, împotriva pârâtelor SC I. SRL Șelimbăr și SC P.R. SRL București. De asemenea, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtelor suma de 6.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
în fundamentarea acestei soluții, instanța de fond a reținut că la data de 26 iunie 2002, reclamanta a cumpărat de la pârâta SC I. SRL Șelimbăr, conform facturii fiscale, un autoturism cu prețul de 521.463.910 lei, achitat integral.
Art. 10 din H.G. nr. 394/1995 republicată, prevede că vânzătorul este obligat să asigure repararea sau înlocuirea gratuită după expirarea termenului de garanție în cazul în care defecțiunea s-a datorat unor vicii ascunse confirmate prin expertize tehnice efectuate de un organism neutru, apărute chiar în cadrul duratei medii de utilizare a produsului, caz în care cheltuielile aferente vor fi suportate de vânzător care le va recupera de la producător.
în cauză, pentru constatarea viciilor ascunse, a calității și stării în care se află autoturismul a fost încuviințată efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, prin care s-a arătat că nu se poate concluziona cu certitudine dacă autoturismul în cauză are un defect tehnic anume. Potrivit aceluiași raport, la verificările făcute climatronicul funcționa normal, iar autoturismul avea la data expertizării un parcurs de 14,875 km în mai puțin de 2 ani, rezultând o medie de 7500 km/an, ce se încadrează limitele normale.
Probele au relevat că reclamanta a montat pe autoturism ulterior cumpărării un radio cd, și că pârâta vânzătoare a înlocuit la fiecare solicitare a reclamantei bateria mașinii, asigurând toate operațiile necesare repunerii în funcțiune a autoturismului, nefiind făcută dovada viciului ascuns invocat.
Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 81/ A din 15 aprilie 2005 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC C. SRL, împotriva sentinței civile nr. 3271/ C din 6 decembrie 2004, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și de contencios administrativ. A mai fost obligată reclamanta săplătească pârâtei SC I. SRL suma de 25.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
în principal, s-a apreciat că în mod temeinic a fost respinsă de prima instanță, prin încheierea din 10 mai 2004, excepția de necompetență materială a tribunalului, prin aceea că dosarul de fond a fost înregistrat la Tribunalul Sibiu la data de 15 martie 2004, anterior modificărilor aduse codului de procedură civilă prin intrarea în vigoare a Legii nr. 195/2004, iar litigiul are o natură comercială.
Pe fondul cauzei, raportul de expertiză tehnică efectuat nu a indicat existența vreunui viciu/defect tehnic al autoturismului, expertul concluziionând că nu dispune de toate mijloacele tehnice necesare și indicând o verificare la un service agreat de producător, din încheierea de ședință din 29 noiembrie 2004 rezultând că nici una din părți nu a avut obiecțiuni de formulat față de acest raport.
în mod temeinic s-a apreciat că în lipsa dovezilor privind existența unui viciu ascuns care ar fi existat la momentul livrării autoturismului, acțiunea formulată este nefondată, expertul constatând că, consumul electric se încadrează în limitele normale, astfel că descărcarea bateriei se poate datora modului de folosire și deplasării scurte după staționări îndelungate de câteva zile.
împotriva deciziei civile nr. 81/ A din 15 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ a promovat recurs reclamanta SC C. SRL Sibiu, care a criticat această hotărâre judecătorească pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectele că Tribunalul Sibiu a dat o sentință cu încălcarea competenței materiale, neexistând element de comercialitate al cauzei, în realitate competența soluționării cauzei revenind judecătoriei.
De asemenea, concluzia expertului a fost indecisă în privința determinării cauzei care afectează buna folosință a autoturismului, iar prin înscrisurile și depozițiile martorilor a fost dovedit viciul tehnic, respectiv epuizarea bateriei autoturismului după diverse perioade de staționare, fiind invocat ca temei de drept al cererii de recurs dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
Intimata-pârâtă SC I. SRL Sibiu a depus întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a ridicat excepția nulității recursului ca urmare a nemotivării în fapt și în drept, iar pe fond a cerut respingerea recurslui.
înalta Curte, analizând probele administrate în cauză, raportat la criticile formulate în cererea de recurs, constată că acestea sunt neîntemeiate, urmând a respinge recursul reclamantei pentru următoarele considerente.
De asemenea, va respinge și excepția nulității recursuluim excepție ridicată prin întâmpinare de pârâta SC I. SRL Sibiu, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Din verificarea cererii de recurs apare de necontestat, că ea cuprinde toate mențiunile, reglementate sub sancțiunea nulității, așa cum sunt enumerate în cuprinsul art. 3021C. proc. civ. și anume: "numele, domiciliul sau reședința părților, ori pentru persoanele juridice denumirea și sediul lor, precum și, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerțului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare, sau după caz codul fiscal și contul bancar, indicarea hotărârii care se atacă, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat și semnătura".
Astfel, recurenta-reclamantă, în cererea de recurs a precizat toate elementele de identificare ale societății comerciale, a dezvoltat în fapt situațiile supuse criticilor și a precizat temeiul de drept, indicând dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.
Deși cererea de recurs înregistrată la 17 iunie 2005 este semnată de avocat V.V., au fost respectate și dispozițiile art. 83 C. proc. civ., în sensul că atunci când cererea este făcută prin mandatar se va alătura procura în original sau în copie legalizată.
Există atașat cererii de recurs originalul împuternicii avocațială din data de 15 iunie 2005, care atestă că avocatul V.V. este împuternicit de SC C. SRL Sibiu de a declara și motiva recursul comercial ce va fi depus la Curtea de Apel Alba Iulia.
Nejustificate, raportat la materialul probator administrat în cauză, sunt și criticile recurentei, determinat de aspectul că în speță competența materială nu revine judecătoriei ca instanță de fond, ci tribunalului, litigiul având o natură comercială, părțile fiind societăți comerciale, iar raportul juridic dedus judecății este circumscris reglementărilor art. 56 C. com., care stabilește că dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, în ce privește acest act, legii comerciale.
Instanțele judecătorești anterioare au stabilit o corectă situație de fapt și de drept, considerând că reclamanta nu a făcut dovada existenței viciului ascuns, așa cum a fost evocat în cererea de chemare în judecată, respectiv epuizarea tehnică totală a bateriei de alimentare, în perioada de staționare de mai multe ore.
Expertul tehnic ing. O.I., amplu documentat, a răspuns la obiectivele stabilite de instanță, precizând că bateriile de acumulator au fost înlocuite de pârâtă în perioada de garanție, la fiecare înlocuire s-au făcut măsurători cu privire la parametrii tehnico-funcționali ai autoturismului, nedepistându-se până la data expertizei (29 iunie 2004) cauza care duce la descărcarea bateriei de acumulatori.
Mai mult, părțile în litigiu, așa cum reiese și din încheierea din 29 iunie 2004 a instanței de fond, nu au avut de făcut obiecțiuni la acest raport de expertiză tehnică.
Rațiunile juridice expuse anterior au făcut ca toate criticile formulate în cererea de recurs de reclamanta SC C. SRL Sibiu să fie înlăturate ca neîntemeiate, a respins ca nefondat recursul, nefiind îndeplinite nici una din cerințele art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia civilă nr. 81/ A din 15 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 1674/2006. Comercial → |
|---|
