Renunțarea la drepturile aflate în judecată. Mandatul dat avocatului
| Comentarii |
|
Renunțarea la drepturile aflate în judecată se poate face de apărătorul părții doar în virtutea unui mandat în acest sens, în temeiul unei procuri speciale. Or, în speță, renunțarea fiind semnată numai de avocat, instanța nu a mai analizat temeinicia capetelor de cerere la care s-a renunțat și, respingând acțiunea, a creat reclamantului o situație mai grea în propria cale de atac, deși a constatat încălcarea art. 69 alin. (1) C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, nr. 1217 din 28 Martie 2006
Reclamantul B.N a chemat în judecată pe pârâta Administrația Domeniilor Statului București, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: 1) anularea licitației publice deschise din 18 noiembrie 2002 pentru concesionarea activităților sanitar veterinare; 2) anularea deciziei nr. 6 din 2 decembrie 2002 și a procesului-verbal nr. 6 din 2 decembrie 2002 emise de pârâtă; 3) aplicarea art. 94 al O.U.G. nr. 60/2001; 4) anularea deciziei nr. 706 din 18 noiembrie 2002 de revenire a comisiei de contestații și acordarea de daune materiale în sumă de 300.500.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul și-a precizat acțiunea, prin renunțarea la capetele 4 și 5, iar prin capătul 3 a solicitat constatarea nulității contractului de concesiune nr. 109 din 10 decembrie 2002.
Prin sentința civilă nr. 11853 din 21 octombrie 2004, Tribunalul București, secția Comercială, a admis acțiunea precizată a reclamantului și a dispus anularea licitației publice deschise ce a avut ca obiect concesionarea activității sanitar-veterinare din localitatea Călugăreni din data de 18 martie 2002 și a anulat contractul de concesiune nr. 109 din 10 decembrie 2002.
Curtea de Apel București, prin decizia civilă nr.241 din 25 martie 2005, a admis apelurile reclamantului și pârâtei, a anulat sentința civilă de mai sus și a respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești, reclamantul a declarat recurs, arătând că renunțarea la capetele de cerere 4 și 5 a fost făcută de apărător fără mandatul său, situație în care greșit instanța admițând apelul său i-a respins acțiunea, în loc să trimită cauza spre rejudecare.
Recursul este fondat.
Din examinarea probatoriilor administrate în cauză se constată că reclamantul prin apelul său, admis prin hotărârea ce se atacă, a criticat soluția instanței de fond care eronat ar fi reținut că s-a renunțat la capetele 4 și 5 ale acțiunii sale, întrucât renunțarea s-a făcut de apărătorul său care nu a avut un mandat în acest sens.
Astfel că, instanța de apel, deși a constatat că au fost încălcate dispozițiile art. 69 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că renunțarea la drepturile aflate în judecată se poate face numai în temeiul unei procuri speciale, renunțarea fiind semnată numai de avocat; nu a mai examinat în niciun fel temeinicia acestor capete de cerere, ci s-a rezumat la analiza exclusivă a motivelor de apel formulate de pârâtă.
Prin hotărârea ce se atacă cu recursul de față, deși apelul reclamantului a fost admis, în propria cale de atac i s-a făcut o situație mai grea, prin respingerea acțiunii sale, fără să se examineze pe fond și capetele de cerere menționate și pentru care reclamantul și-a menținut pretențiile.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2006. Comercial | Contract de credit. Novațiunea → |
|---|
