ICCJ. Decizia nr. 285/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.285/2006
Dosar nr. 104/2005
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 3290 din 8 martie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca nefondată acţiunea M.B., prin P.G., privind constatarea nulităţii radierii SC C.S.V.F. SRL din registrul comerţului, în contradictoriu cu O.R.C. de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Instanţa a reţinut că prin încheierea judecătorului delegat de la O.R.C.T.B. s-a constatat dizolvarea de drept a societăţii pârâte, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 314/2001, iar reclamanta nu a făcut dovada că aceasta, la data radierii avea datorii la bugetul de stat, aşa cum a pretins.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 514 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut că într-adevăr, reclamantul nu a depus contractul de asociere cu pârâta din care să rezulte debitul său la buget şi nici că aceasta s-ar încadra în cazurile expres prevăzute de art. 5 pct. 2 din Legea nr. 314/2001, modificată prin Legea nr. 428/2002, care atrage nulitatea radierii societăţii din registrul comerţului, debitul pretins nefăcându-se venit la bugetul de stat, ci venit la bugetul local.
Nemulţumit de această decizie reclamantul a declarat recurs solicitând casarea ei pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că în mod greşit s-a reţinut că sumele din asocierea în participaţiune nu se fac venit la bugetul de stat, deoarece veniturile bugetului local sunt parte ale bugetului de stat.
De asemenea, cum radierea s-a făcut din oficiu, apreciază că tot din oficiu trebuia constatată şi nulitatea radierii.
Prin întâmpinare, O.N.R.C., pentru O.R.C.T.B., a solicitat respingerea recursului, învederând totodată că era nu are calitate procesuală, neavând un drept sau interes propriu, obligativitatea sa de a face menţiuni în registru decurgând din lege, respectiv art. 7 din Legea nr. 26/1990.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., din motivarea recursului rezultă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., încadrare făcută de curte în temeiul dispoziţiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Analizând critica recurentei pe aspectul greşitei aplicări şi interpretări a legii Curtea o apreciază ca nefondată deoarece reclamantul, pe lângă faptul că nu şi-a dovedit creanţa ce o pretinde asupra pârâtei, nu a dovedit nici că suma pretinsă s-ar face venit la bugetul de stat, el însuşi menţionând în acţiunea formulată că sumele pretinse constituie venituri proprii.
În consecinţă, curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă aplicare a normelor legale, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat.
Cât priveşte cele invocate prin întâmpinare de intimatul O.N.R.C., în nume propriu şi al O.R.C.T.B., Curtea apreciază că ele au formulat obiectul excepţiilor rezolvate în apel prin încheierea din 7 octombrie 2004, încheiere împotriva căreia această parte nu a declarat recurs, aşa încât nu pot fi analizate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M.B., împotriva deciziei nr. 514 din 7 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 288/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 284/2006. Comercial → |
|---|
