ICCJ. Decizia nr. 380/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vâlcea sub nr. 1712/2004 reclamanta SC O. SA Vâlcea a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC E.I. SRL Budești, instanța de judecată să pronunțe o hotărâre prin care să dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți.
Tribunalul Vâlcea prin sentința nr. 1193 din 16 decembrie 2004 a respins cererea formulată de reclamanta SC O. SA.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că, deși reclamanta a susținut în acțiune că între părți există un contract, reclamanta nu a dovedit această susținere, iar, rezoluțiunea constituie o sancțiune a neexecutării culpabile a unui contract sinalagmatic, contract care, în speță, nu există.
împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel reclamanta SC O. SA.
Prin decizia nr. 58 din 20 aprilie 2005 Curtea de Apel Pitești a respins, ca nefondat, apelul reclamantei și a obligat apelanta la plata sumei de 1.000.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, aplicarea dispozițiilor art. 1355 C. civ.
împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs reclamanta SC O. SA Băbeni, invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., arătând, în esență, în motivarea acesteia, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre ce cuprinde motive străine de natura pricinii și cu aplicarea greșită a legii, cu specială referire la art. 70 C. com., art. 1352 și art. 1354 C. civ. privitor la viciile ascunse ale lucrului vândut.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și schimbării sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recursul reclamantei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului și examinând decizia pronunțată în apel prin prisma criticilor vizând incidența art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. referitoare la încălcarea art. 70 C. com., art. 1352 și art. 1354 C. civ. de către instanța de apel se constată că în soluționarea apelului s-a reținut corect de către instanță, în ordinea cronologică a faptelor, că reclamantei i-au fost refuzate la plată două file C.E.C. pentru lipsa disponibilului în cont, plată ce trebuia achitată de pârâtă pentru livrarea mărfii (porci în viu) și ulterior, pârâta a livrat reclamantei o mașină de umplut sub vacuum, S.V., care nu a putut fi utilizată de către reclamantă, utilajul prezentând numeroase vicii. Expertiza tehnică efectuată a probat că utilajul cumpărat din Germania era scos din uz, fiind inutilizabil.
însă, în conformitate cu dispozițiile art. 1353 C. civ., vânzătorul nu este răspunzător de viciile aparente și despre care cumpărătorul a putut singur să se convingă.
Mai mult, potrivit prevederilor art. 70 C. com., cumpărătorul unor mărfuri provenind din altă piață este dator să anunțe vânzătorului viciile aparente timp de două zile de la primire, iar, în speță, utilajul a fost livrat la 28 iunie 2003 de către pârâtă, reclamanta notificând furnizoarei-pârâte existența viciilor abia la 29 martie 2004, deci cu depășirea termenului legal.
Prin urmare, din cercetarea în ansamblu a criticilor aduse de recurentă deciziei atacate, se constată că hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde motive străine de natura pricinii și nici nu a fost dată cu aplicarea greșită a legii, așa încât, înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Văzând și cererea de cheltuieli de judecată dovedită cu actele depuse la dosarul cauzei, instanța a dispus în sensul obligării recurentei la plata către intimată a sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, în aplicațiunea art. 274 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 373/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 366/2006. Comercial → |
|---|
