ICCJ. Decizia nr. 366/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Tribunalului Neamț la data de 20 ianuarie 2004, înregistrată la nr. 172/ E, reclamantele, SCCA E. Piatra Neamț, prin lichidator judiciar SC R.A. SRL și SC D.P. SRL au chemat în judecată pârâtele, C.M.M. A. și A.T.C.O.M., solicitând ca prin hotărârea ce va pronunța să constate că debitoarea SCCA E. SRL Piatra Neamț este proprietara P.T. (construcție și transformator electric și a C.T. situate în Piatra Neamț); să constate nevalabilitatea și neopozabilitatea față de această debitoare a sentinței nr. 439 din 17 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă A.N.C.M.U.C.E.C.O.M., să rectifice și să radieze înscrierea în evidența cadastrală și de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate al pârâtei C.M.M. A. asupra bunurilor menționate: P.T. și C.T.
Secția comercială și de contencios administrativ a Tribunalului Neamț, prin sentința civilă nr. 430/ E, pronunțată la data de 15 martie 2004 a respins, ca inadmisibilă, cererea de constatare a dreptului de proprietate și, față de această soluție, a respins și celelalte capete de cerere ale acțiunii introductive și, deopotrivă, excepția de necompetență materială a Tribunalului Neamț și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.T.C.O.M.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, pe fond, că reclamantele au la dispoziție calea unei acțiuni în realizarea dreptului, iar, pe excepții, că A.T.C.O.M. a fost parte, în care s-a pronunțat sentința arbitrală nr. 439 din 17 octombrie 2002 și că, în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unei convenții arbitrale care să impună competența Curții de Arbitraj.
Apelul declarat de reclamante împotriva menționatei sentințe a fost respins, ca nefondat, de secția comercială și de contencios administrativ a Curții de Apel Bacău, prin decizia civilă nr. 199, pronunțată la data de 28 septembrie 2004, cu motivarea că soluția pronunțată de prima instanță, pe fond, asupra cererilor deduse judecății este corectă, având în vedere că nu se poate proceda la compararea titlurilor prezentate de părți cu privire la bunurile în litigiu pe calea unei acțiuni în constatare; că o sentință, fie și arbitrală, nu poate fi desființată decât în sistemul căilor de atac prevăzute de lege și că reclamantele au posibilitatea de a ataca încheierea de intabulare.
împotriva deciziei pronunțată în apel au formulat recurs apelantele reclamante, fără a indica și dezvolta nici unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar prin aspectele cuprinse în motivarea acestei cereri, ce se constituie într-o succesiune de afirmații ce vizează fondul cauzei, nu au precizat relevanța pe care acestea o au față de decizia atacată, conform cerințelor articolului precizat, raportat la art. 299 C. proc. civ.
Prin cererea înregistrată la data de 25 august 2005 s-a invocat, ca motiv de ordine publică, necompetența materială a Tribunalului Neamț de a soluționa cauza ca instanță de fond, cu motivarea că o astfel de competență revenea Judecătoriei Piatra Neamț căreia s-a solicitat a i se trimite dosarul spre soluționare, după casare, motiv ce poate fi încadrat, cu aplicarea art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în dispozițiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a), tribunalul judecă, în primă instanță, procesele și cererile în materie comercială, al căror obiect are o valoare de peste un miliard lei precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani.
Având în vedere obiectul cererilor deduse judecății, prezumția de comercialitate instituită de art. 4 C. com., incidentă în speță, față de calitatea de comercianți, persoane juridice a părților și bunurile în discuție, destinate a servi exercițiului și utilității comerțului, se constată că litigiul aparține jurisdicției comerciale, fiind pe deplin aplicabile enunțatele dispoziții legale referitoare la competență respectate de Tribunalul Neamț.
Așa fiind, a constatat neîndeplinite cerințele art. 304 pct. 3 C. proc. civ., înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., a respins recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 5221/2006. Comercial → |
|---|
