ICCJ. Decizia nr. 454/2006. Comercial
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 2838 din 27 octombrie 2003, Tribunalul Argeș, secția comercială a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC E. SRL Câmpulung în contradictoriu cu pârâta SC R. SA București și în consecință a obligat-o pe aceasta să încheie cu reclamanta contractul de vânzare-cumpărare a imobilului din litigiu, respectiv a activului spațiu comercial amplasat în Municipiul Câmpulung și terenul aferent de 37,41 mp., respingând capătul de cerere privind daunele interese. Prin aceeași sentință cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost respinsă, reținându-se autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 554/2001, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 466 din 14 noiembrie 2001.
în motivarea sentinței s-a reținut că la data de 30 iulie 1991 părțile au încheiat un contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare, iar prin sentința nr. 554 din 15 iunie 2001 a Tribunalului Argeș s-a respins acțiunea SC M. SA Câmpulung, pârâtă în cauza de față, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de leasing susmenționat și în subsidiar rezilierea acestuia, sentință rămasă irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 466 din 14 noiembrie 2001.
Curtea de Apel Pitești, secția comercială, prin decizia nr. 168 din 26 mai 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC R. SA, a admis apelul declarat de reclamanta SC E. SRL, a modificat în parte sentința în sensul că a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 5.153.000 lei cheltuieli de judecată în loc de 2.956.355 lei, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Criticile formulate de pârâta SC R. SA s-au apreciat ca nefondate, arătându-se că apelanta are capacitatea de a încheia un contract de leasing imobiliar, în temeiul art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 modificat prin Legea nr. 99/1999; cu privire la neplata redevențelor după data rămânerii irevocabile a sentinței nr. 554/2001 a Tribunalului Argeș, aceasta nu are autoritate de lucru judecat.
Instanța de apel a reținut, de asemenea că reclamanta a plătit întreaga datorie chiar cu depășirea valorii inițiale precum și facturile emise la 18 iunie 2002 și 19 iulie 2002, iar valoarea reziduală nu este cuprinsă în contract.
Apelul declarat de reclamantă a fost admis, reținându-se calculul greșit al cheltuielilor de judecată.
în contra deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta SC R. SA pentru motivele prevăzute de:
- art. 304 pct. 3 și 5, C. proc. civ. arătând că instanța de apel a făcut o judecată a fondului cererii reconvenționale, fără a fi legal investită cu judecarea pricinii, art. 297 C. proc. civ. s-ar fi aplicat în speță numai dacă apelul ar fi fost admis;
- 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a ignorat faptul că societatea reclamantă nu îndeplinește una din condițiile de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 51//1997, ea nevând în obiectul de activitate operațiuni de leasing, și prin urmare neavând capacitatea de folosință necesară pentru a încheia un contract, conform art. 948 C. civ.
Recurenta solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și pe fond respingerea acțiunii promovată de reclamantă, admiterea cererii reconvenționale privind constatarea nulității absolute a contractului de leasing încheiat de părți (în subsidiar rezilierea contractului și evacuarea din imobil).
Intimata SC M. SRL a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar prin precizarea ulterioară, ca rămas fără obiect, deoarece la data de 18 noiembrie 2005 s-a perfectat între părți contractul de vânzare-cumpărare ce a fost autentificat sub nr. 2768 și pe care-l atașează în copie la dosar.
Excepția de neconstituționalitate invocată de recurentă, în fața acestei instanțe, a prevederilor art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997, a fost respinsă de Curtea Constituțională prin decizia nr. 666 din 15 decembrie 2005.
Recursul nu este fondat.
1. Criticile subsumate motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 3 și 5 C. proc. civ., nu pot fi primite deoarece, prin decizia atacată nu s-a soluționat pe fond cererea reconvențională, cum greșit se susține, cu încălcarea competenței materiale a instanței de apel ci s-a argumentat numai netemeinicia motivului de apel prin care se critica respingerea cererii reconvenționale prin reținerea de către instanța de fond a autorității de lucru judecat a sentinței nr. 504/2001 a Tribunalului Argeș, irevocabilă prin decizia Curții de Apel Pitești nr. 466 din 14 noiembrie 2001.
2. în mod corect a apreciat instanța de apel că recurenta apelantă are capacitatea de a încheia contract de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare-cumpărare în temeiul art. 27 din O.U.G. nr. 88/1997 modificat prin Legea nr. 99/1999 care este o reglementare specială în raport cu O.G. nr. 51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, așa încât nici motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu poate fi primit.
3. Relevantă este și împrejurarea că recurenta a încheiat cu intimata contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul ce a format obiectul contractului de leasing, în formă autentică, și deci solicitarea recurentei de modificarea deciziei atacate în sensul de admitere a cererii reconvenționale ce are ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de leasing a rămas lipsită de interes.
Așa fiind, înalta Curte, pentru considerentele ce preced a respins recursul declarat ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 553/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 373/2006. Comercial → |
|---|
