ICCJ. Decizia nr. 385/2006. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.385/2006
Dosar nou nr. 13648/1/2005
Dosar vechi nr. 3317/2005
Şedinţa publică din 1 februarie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr. 9466/2004, reclamanta SC F.T. SRL a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC S.P. SA, instanţa de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 62.250 euro plus T.V.A. plătită pârâtei cu titlu de avans în baza unui contract de închiriere.
În dovedirea pretenţiilor deduse judecăţii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta un contract de închiriere pentru o hală pe o perioadă de 50 de zile de la semnarea contractului, urmând apoi ca pârâta să predea imobilul închiriat, obligaţie pe care pârâta nu a îndeplinit-o, această parte refuzând a restitui însuşi avansul achitat.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa nr. 641 din 8 februarie 2005 a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.051.696.690 lei, reprezentând avans chirie şi T.V.A.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că părţile au încheiat un contract de închiriere a unui spaţiu, că reclamanta a achitat pârâtei avansul convenit, însă, contractul încheiat nu s-a derulat şi spaţiul nu a fost predat reclamantei.
Împotriva hotărârii primei instanţe a declarat apel pârâta SC S.P. SA.
Curtea de Apel Bucureşti prin Decizia nr. 574 din 28 iunie 2005 a respins ca nefondat apelul pârâtei şi a obligat apelanta la 95.200.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, ca fiind neîntemeiate criticile aduse sentinţei apelate.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta SC S.P. SA Bucureşti, invocând, ca temei de drept al cererii sale, prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., arătând, în esenţă, în motivarea acesteia că instanţa de apel, interpretând actul juridic dedus judecăţii a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia şi a pronunţat Decizia cu aplicarea greşită a legii.
Recurenta a apreciat că în situaţia în care se dispune restituirea unei garanţii, se va proceda astfel numai dacă obligaţiile garantate au fost respectate, în caz contrar, garanţia nu se va mai restitui.
În continuare, în sprijinul aceleiaşi argumentaţii, recurenta a arătat că, în speţă, fiind în discuţie un avans pentru plata chiriei, iar contractul de închiriere fiind un contract cu executare succesivă ce a fost reziliat, acest avans nu se restituie, în opinia recurentei, rezilierea apare ca o sancţiune a neexecutării culpabile a obligaţiilor de către partea a cărei culpă se constată, recurenta considerând culpa în sarcina pârâtei, pârâta care a şi reziliat contractul în cauză.
Recurenta – pârâtă SC S.P. SA a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului şi schimbării în tot a sentinţei instanţei de fond cu consecinţa respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Recursul pârâtei este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Astfel, din actele dosarului şi examinând, în ansamblu, criticile aduse deciziei pronunţată în apel de către recurenta pârâtă, se constată că instanţa de apel în motivarea soluţiei date a reţinut corect următoarele: în baza contractului de închiriere încheiat între părţi, locatarul, reclamanta, în speţă, s-a obligat să plătească un avans în valoare de 62.250 euro, fără T.V.A. în scopul garantării executării obligaţiei de plată a chiriei;
- natura juridică a avansului achitat este de garanţie a executării obligaţiei de plată a chiriei;
- în art. 12.4 din contract se prevedea că obligaţia de plată a chiriei începe cu data ocupării spaţiului, dar nu mai târziu de 31 iunie 2004 însă, la data de 31 mai 2004, pârâta notificase reclamantei rezilierea contractului, pe cale de consecinţă, pârâta având obligaţia de a restitui reclamantei suma de 62.250 euro, fără T.V.A. cu titlu de garanţie convenită în vederea executării obligaţiei de plată a chiriei.
Prin urmare, instanţa de apel nu a schimbat înţelesul actului juridic dedus judecăţii, cum recurenta a arătat în criticile aduse deciziei recurate şi nici nu a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, motivarea acesteia izvorând din interpretarea corectă a legii părţilor, a contractului de închiriere în raport cu principiile de drept şi cu prevederile art. 977, art. 969 şi ale art. 998 C. civ.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, urmează, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., să respingă recursul declarat de pârâtă ca nefondat.
Aşa fiind.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.P. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 574 din 28 iunie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 550/2006. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 38/2006. Comercial → |
|---|
